Victorita Pascu a ajuns in Oltenia in urma cu 20 de ani. Din prea multa iubire pentru un barbat, ea a renuntat la viata pe care o avea in Arad si la cei doi copii din prima casatorie. Cu olteanul care a „pacalit-o“ a mai facut patru copii. De ceva vreme a ramas vaduva, fara nici un rost. Cu toate acestea, nu s-a mai intors niciodata in Ardeal. Acum sta la Capreni, intr-o casa primita de la o fundatie din Luxemburg. Nimeni nu stie cind si de ce a prins patima bauturii.
Casa cumparata pentru Victorita si cei patru copii de catre fundatia luxemburgheza a fost, poate, mai mult decit agonisesc unii dupa o viata de munca. A fost, pentru ca acum, la patru ani de cind familia Pascu s-a mutat in casa noua, locuinta arata dezastruos si injositor pentru orice femeie de casa. Cele trei camere si beciul s-au transformat peste noapte in depozit de haine murdare si incaltari scilciate, toate aruncate la gramada in cladirea care nici macar nu mai are toate geamurile.
„Unde-i paharu’? Adu paharu’… “
Pe Victorita am asteptat-o sa ajunga acasa. Dupa cum singura spune, a fost la Berlesti, unde lucreaza Tudor, cel mai mare dintre copii.
Baiatul de 16 ani a picat examenul de capacitate si s-a dus la munca. Vazindu-ne din drum, Victorita s-a oprit si a scos din punga plina de noroi o sticla pe care a ascuns-o in gradina.
De rusine, sau de teama Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului, care trebuia s-o „viziteze“ zilele trecute, femeia a scapat de „obiectul incriminator“, sursa tuturor problemelor si a neintelegerilor cu copiii si cu autoritatile. Chiar si fara sticla, Victorita dadea semne de „oboseala“: ochi rosii, gesturi necontrolate si o sfiala la vorba, menita sa ascunda damful de alcool din corp.
Fara sa fie nevoie sa insistam prea mult, Victorita ne-a povestit despre problemele ei.
„Am probleme cu copiii. Uite, Tudorica lucreaza la un patron tocmai la Berlesti. Ingrijeste nici vaci. Si de aproape doua luni nu i-a dat nici un ban. Sta in cimp si tremura de frig. Fata, Elena, se duce la discoteca la Hurezani. Mie nu-mi convine sa umble noaptea. Eu m-am maritat la 22 de ani, nu la paispe. A fost plecata la o alta familie. A stat la ei, le-a facut treaba, da’ acuma s-a intors acasa. Da’ eu nu sint de acord sa mearga la discoteca. Nu stiu ce sa fac.“
„Sa vina fundatia!“
Sursele de venit ale familiei sint cele trei alocatii ale copiilor care merg inca la scoala: Elena, Ana-Maria, de 12 ani, si Anabelle Heidi, de 11 ani, si inca 500.000 de lei primiti lunar de la Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului de la Tirgu Jiu. Victorita Pascu asteapta sa vina strainii de la fundatie sa-i plateasca restanta de 800.000 de lei de la CONEL. Copiii invata acum la lumina luminarii.
Primarul de la Capreni, care a intermediat legatura dintre familia Victoritei si fundatia luxemburgheza, nu crede ca strainii vor fi foarte multumiti cind vor vedea in ce hal a ajuns casa:
„Unii au zis ca mi-am facut pomana cu nebuna! Altii m-au judecat ca i-am luat din Cetate si i-am adus aici! Casa a fost noua. Si-acum, uitati-va, nu mai are geamuri, nici usa la beci! Cind or vedea cei de la fundatie… “
Victorita Pascu nu se simte vinovata de nimic.Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului Dolj va analiza cazul familiei Pascu.
