Disfunctia erectila altereaza calitatea vietii

In intreaga lume civilizata, preocuparea pentru restaurarea sexualitatii normale a individului si a cuplului face parte din tendinta de ameliorare a calitatii vietii. Patologia sexualitatii nu omoara direct, dar face viata extrem de dificila pe termen mediu, lung sau foarte lung.

De asemenea, patologia sexualitatii are efecte negative si asupra sporului natural al populatiei. In plus, statisticile evidentiaza imensul baraj de comunicare intre pacient si medic, lipsa unei informari corecte a medicilor si a pacientilor, precum si necesitatea educatiei sexuale a populatiei.

Definim disfunctia erectila (DE) ca fiind incapacitatea de a obtine si/sau de a mentine o erectie suficienta pentru realizarea unui act sexual satisfacator. Termenul de disfunctie erectila se refera numai la perturbarile de erectie, deosebindu-se de termenul de impotenta.

Este limpede ca disfunctia erectila este inclusa in problematica mai larga a impotentei, dar cele doua notiuni nu sint identice.

In prezent, se cunosc deja o serie de factori care se asociaza cu disfunctia erectila, precipitindu-i aparitia, cum ar fi: diabetul zaharat; boli vasculare (HTA, dislipidemiile, ateroscleroza); boli cardiace; boli neurologice (scleroza multipla, boala Alzheimer, neuropatii diabetice/alcoolice) sau traumatisme ale coloanei vertebrale; boli psihice precum depresia; boli renale si hepatice; boli endocrine; stilul de viata – fumat, alcoolism, stres, consum de droguri; unele medicamente: antihipertensive (diuretice, betablocante), medicatia cardiaca (digoxin), hipoglicemiante, sedative, tranchilizante, neuroleptice; unele interventii chirurgicale pelvine.

In ceea ce priveste tratamentul DE, acesta trebuie acceptat de pacient in deplina cunostinta de cauza.

Regimul igieno-dietetic se refera la ameliorarea stilului de viata, cu evitarea factorilor perturbatori (alcool, fumat, stres, droguri, automedicatie etc.).

Psihoterapia se adreseaza elementelor care pot concura la partea psihologica a DE si se refera la elementele de comunicare, adaptare in cuplu, de rezolvare a unor probleme relationale. Poate fi facuta de medicul generalist, androlog, sexolog sau psihoterapeut (psiholog, psihiatru).

Tratamentul oral constituie practic prima optiune terapeutica. Specialistii recomanda terapia orala, farmacologica si nonhormonala. Acest tip de tratament este simptomatic, nu este afrodisiac, necesita prezenta stimulului sexual si nu creeaza dependenta. Eficienta se cifreaza intre 55 si 80% si a fost probata pe diferite categorii de bolnavi.

In lume, peste 100 de milioane de barbati sufera de un anumit grad de disfunctie erectila, iar in SUA sint afectati aproximativ 30 de milioane.

In Romania, 1,3 milioane de barbati cu virste peste 35 de ani sint afectati de disfunctie erectila.

Aceasta afectiune este considerata o problema importanta de sanatate publica. Prevalenta disfunctiei erectile creste o data cu virsta, dar nu este in mod necesar o consecinta a procesului de imbatrinire. Disfunctia erectila este rareori diagnosticata, din cauza reticentei pacientilor si a personalului medical de a aborda aspecte legate de functia sexuala.