Doi catei si trei pisoi reprezinta singura avere a Domnicai Anghelescu, de 80 de ani, din comuna Malovat – Mehedinti. A dat nastere la sase copii, dar a ramas doar cu unul alaturi. Ceilalti s-au imprastiat care incotro. „Mai am un copil cu mine, am un copil si doua fete pe la Sisesti, o fata o am in vale, linga scoala, unul e pe la Bobaita, am sase copii. I-am crescut asa cum am putut, aici, in «palatul» asta“, spune Domnica Anghelescu, aratind spre cocioaba de pamint in care traieste. Un pat vechi si o masa cu trei picioare, constituie tot mobilierul din „palat“. Pentru incalzirea singurei incaperi are o soba din fier, iar pentru a nu sta pe intuneric, are si o lampa cu gaz. De curent electric nici nu aduce vorba, pentru ca, oricum, casuta veche de citeva decenii e departe de asezarile din sat, unde localnicii au televizoare color si antene pentru satelit pe acoperis. „Muncesc, ca nu mi-e rusine de asta, si maninc pe unde pot. Seara vin acasa si dimineata plec la serviciu, ma duc cu niste curci la pascut, ale unor vecini. Nu am pensie, nu am nimic, ma ajuta vecinul, Adrian, ca el are serviciu, iar eu am grija de toata gospodaria familiei. Asa ma descurc eu cu batrinetile mele“, a spus Domnica Anghelescu.
„Nici iarna asta nu avem nimic daca nu muncim“
Din cei sase copii, doar pe Gheorghe il are aproape. Ba chiar i-a ridicat o casa, tot din pamint, la citiva metri distanta de a ei, „sa fie aproape, daca mi s-o intimpla ceva“. Baiatul o ajuta cu lemnele, pe care le aduce din padure. “Am crescut mai nacajiti, ca nu am avut posibilitati. Mama ne-a crescut colea, in casa asta darapanata. Nu ne ajuta nima’. Cum ne descurcam, asa ne ducem zilele. Am o pensie de un milion de lei, pe caz de boala, si e singurul nostru venit. Nu avem apa, ca avem casa prea sus, in deal, si nu avem nici gradina. Acuma, aducem lemne cu spinarea, le bagam la scuteala si ne incalzim“, a spus Gheorghe Anghelescu. Ca sa ajunga in sat, mama si baiatul trebuie sa treaca un piriu, iar podetul e facut din pietre de moara. De teama sa nu cada in apa, au si renuntat sa mai mearga in sat. Oricum nu prea au cu ce sa cumpere de-ale gurii, iar dincolo de apa, „lumea s-a facut rea“. Pentru Domnica Anghelescu, iarna care sta sa vina nu va fi mai altfel decit in urma cu citeva decenii. „Pentru noi nu mai sint sarbatori, ca nu are cine sa ne deschida usa si nici nu avem cu ce sarbatori. Nici iarna asta nu avem nimic daca nu muncim“, a mai spus Domnica Anghelescu. Ceilalti cinci copii nu au mai trecut de mult pe acasa si se pare ca au uitat de cocioaba din virful dealului.
