Chiar la intrarea in Horezu, dinspre orasul Rimnicu Vilcea, citeva cladiri atrag cu deosebire atentia. Nu din pricina arhitecturii – care, intre noi fie vorba, seamana cu cea a multor alte case construite in ultimii 12 ani de cei mai instariti. In special, atrag prin nenumaratele oale si ulcele, obiecte ornamentale, carute si buturugi frumos ornamentate si vopsite. Acestea sint case particulare. Si, in acelasi timp, puncte turistice, cu expozitie si vinzare de obiecte traditionale. Ceramica, lemn, piatra, sticla. Mestesugite de oamenii priceputi ai locului cu talent si, mai ales, cu suflet. Si, de ce nu, cu spirit intreprinzator.
Casa Palosi este, poate, cel mai renumit „complex comercial“ din Horezu. Vila inalta, noua, alba. In fata, la drum, chiar in dreapta portii, un barbat minuieste malaxorul de framintat lut, chiar sub ochii clientului-vizitator. Mai incolo, inaintea intrarii, citeva obiecte sint expuse privirilor turistilor. Vase din lut, de toate marimile, formele si culorile, roti de lemn vopsite in negru si rosu, vase cu flori ornamentale, mici suveniruri, scaune si o masa din nuiele.
Premiul „Niste Tarani“ pentru talent, fantezie si conservarea traditiei
Apoi intri la parterul cladirii, care nu este altceva decit un magazin. Frumos decorat, cu obiectele dispuse pe toate laturile incaperii. O harababura de ceramica, lemn si flori. Pe undeva, un dovleac decupat si pictat in forma umana. In alta parte, o legatura de usturoi. In soba „veche“ din coltul camerei, printr-un geamlic fumuriu se vede focul rosu. Iar printre sfesnicele de lut, aruncata „la intimplare“, o diploma: Fundatia Nationala pentru Civilizatie Rurala acorda Premiul „Niste Tarani“ mesterilor ceramisti Mihaela si Ion Palosi pentru talentul si fantezia cu care integreaza valorile traditionale ale ceramicii in universul artei moderne. Horezu 2002. Editia XXXII.“
Mihaela are 32 de ani. Sotul ei, Ion, 39. Afacerea au inceput-o in ’90. El a renuntat la serviciu – a fost citiva ani revizor tehnic, sofer. Apoi s-a gindit sa se reprofileze. Avind de partea lui si zona – prolifica artei creatoare si afacerilor nascute de ea -, a mers sa studieze la Institutul de Ceramica din Grecia. „Eu modelez. Ma intereseaza in special ceramica neolitica, dacica. Prin ceea ce fac, sint unic in tara la aceasta ora. Nimeni altcineva nu am auzit sa mai lucreze ceramica veche. Sotia mea deseneaza si este specializata pe ceramica de Horezu“, explica Ion Palosi succesul sau in afaceri.
Cu doi parinti artisti, copiii nu puteau deprinde alte „naravuri“. „Fata cea mare picteaza, iar cea mica modeleaza. Nu am incercat sa le influentam in nici un fel. Pur si simplu, s-au indragostit de ceramica. Eu cred ca vor face o echipa exceptionala mai tirziu“, se mindreste tatal.
„Numai Adrian Nastase trece de citeva ori pe an cu toata suita lui“
Afacerea familiei Palosi s-a extins in ultimii ani – nu au devenit niste magnati, asa cum poate ar fi fost tentati multi „bisnismeni“ de succes. Doar ca au intrat in legatura cu multi alti creatori de arta populara din tara, au inceput sa faca schimburi de idei, de materiale si de obiecte. Sa devina cunoscuti. Sa primeasca in casa oameni de seama, de la academicieni, oameni de cultura, VIP-uri din lumea showbiz-ului, la ministri si regi.
„Acum un an a venit Regele Mihai. Am semnatura Majestatii Sale gravata pe o farfurie – unica in tara si in lume. Un lucru rar. Regele si-a lasat semnatura pe unul dintre vasele mele. Mi-aduc aminte ca nici nu se uscase lutul… Intentionez sa-mi fac o colectie cu astfel de semnaturi. Pina acum si-au lasat iscalitura pe farfuriile mele Iuliana Marciuc, Andrei Zaharescu, Iolanda Balas, Nadine si multi altii. De asemenea, in cartea de onoare pe care o am intotdeauna in sala de primire, oaspetii sositi aici de-a lungul anilor au tinut sa consemneze trecerea lor prin Horezu si – de ce sa nu ma laud – pe la mine. Citi ministri au venit, nici nu imi mai aduc aminte. Numai Adrian Nastase trece de citeva ori pe an cu toata suita lui. Ultima data a cumparat de la mine aproximativ 150 de obiecte. M-am uitat odata intr-o revista in care erau imagini de la Vila Cornu. Am recunoscut toate obiectele cu care decorase casa. Erau de la mine“.
In cei citiva ani de cind a pornit afacerea, Ion si Mihaela nu au avut timp sa se plinga. Si nici motive. Iar pentru ca lucrul sa mearga mai repede si mai cu spor, au chemat si citiva oameni de prin partile locului – ceramisti de profesie – sa-i ajute. Nu sint angajati, muncesc cu ziua. Dar platiti cu bani frumosi, pe masura talentului si priceperii lor. „Cer cam 5-600.000 de lei pe zi. Un singur om ia de la mine vreo 15 milioane pe luna, dar stiu ca merita. Lucreaza bine, sint seriosi. Si apoi sint de aici, de la noi, ii cunosc, am incredere in ei“, mai spune Ion Palosi.
Tineri, talentati si intreprinzatori, cei doi soti au pornit o afacere care, spun ei, nu va muri niciodata. Iar ei supravietuiesc binisor de pe urma ei. „Traim din ceramica. Se duce un trai decent… Si ramin suficienti bani de pus deoparte…“
