„Sint singura precum cucu’ pe creaca“, se vaita tata Bita cind are vreme sa stea de vorba de ale ei. „Singura de barbat de 13 ani, singura de copii…singura, muica, singura…“
Batrina, pe numele ei Constanta Enachita, are 77 de ani si traieste de cind se stie in Sirsca. Aici a crescut data de suflet de parinti. „Nu aveau cu ce ma tine. Eram sase surori la parinti si aveam doar trei pogoane de pamint. M-au dat la un frate al lor, ca era mai instarit. Dar niciodata nu am uitat de parintii mei, nici ei de mine. Eram tot fata lor…“, isi aminteste tata Bita de anii fragezi ai copilariei, acum indepartati.
Batrina isi aminteste tineretea, casnicia fericita cu barbatul pe care l-a iubit toata viata. „Am fost fericiti. Am avut barbat bun, tinea la mine si la copii. Da’ s-a dus si dupa el au plecat si baietii: din trei, citi am avut, nici unul nu mai traieste. M-au lasat singura, sa ma omor cu dorul…“
Tatei i-au ramas nepotii, dar acestia au plecat la oras, la Craiova. Rareori mai trec pe la batrina, poate doar in vreo vacanta, la citiva ani.
Stela, singura mingiiere
„Mi-au ramas surorile sa vina sa ma vada si sa ma mai ajute. Da’ nici ele nu pot prea des, ca sint batrine ca mine si au treburile lor. Pamintul pe care il am – nu mult, dar n-am putere sa-l lucrez singura – ele m-au ajutat sa-l muncesc. Si dupa atita munca, ce-am facut? Din sase pogoane de griu n-am scos sase boabe… Acum ma imprumutai de la cumnatu-meu de 500.000 de lei pentru griu. Nu stiu cum o sa-i dau, dar altfel nu as putea pune bob in pamint…“
Toata averea batrinei este Stela, iapa pe care o are de citiva ani buni pe linga casa.
„O dau cu caruta cu tot pe la oameni, iar ei imi platesc acolo citiva lei. A luat-o fiu-meu, inainte de a muri si mi-e draga ca ochii din cap. Imi zicea: <<Hai, mama, sa luam si noi o iapa, o punem la caruta si muncesc si eu>>. A luat-o si dupa aia s-a dus. Si, ete, ca bine a facut, parca l-a indrumat Dumnezeu, ca acu’ ma mai descurc si eu cu ajutorul ei, ca dintr-o pensie amarita… Apoi, Stela e ca un copil, cuminte si blinda. Tot satul se minuneaza de cit e de ascultatoare. S-o vezi cum pune capul pe mine si ma mingiie cu botul… Parca stie cit sint de amarita si cit imi e inima de grea!“.
Ochii batrinei se aburesc de lacrimi. Marunta de statura si girbovita in hainele multe si indo-liate, batrina se scutura de plins. „E grea, muica, singuratatea, e grea…!“
