• Ioana Bradiceanu, de 93 de ani, proprietara a peste 75 de centimetri de pamint • Ioana Artaris, de 82 de ani, recordmana la tamiiat • „Ne-a uitat Dumnezeu pe pamint si iarna asta. Trageam nadejde ca nu mai prindem frigul“, se pling batrinii ramasi singuri
Pe listele Serviciului de Protectie Sociala al Primariei Tirgu Jiu figureaza zeci de cazuri de batrini singuri pentru care incalzirea devine cea mai mare grija. Cei mai multi dintre ei locuiesc pe stradutele de la marginea orasului si au nevoie de lemne pentru a se incalzi. „Avem citeva lemne ramase de la defrisarile din parcuri pe care le vom imparti celor mai batrini si care sint singuri, fara ajutor“, au spus reprezentantii primariei. Ioana Bradiceanu se numara printre cei mai batrini oameni din Tirgu Jiu. Femeia a implinit 93 de ani si singurul venit al acesteia este ajutorul social. Batrina traieste din mila vecinilor, carora le tricoteaza ciorapi pentru o farfurie cu mincare. Nu a facut nici o injectie toata viata si a fost bolnava o singura data.
„Ma incalzeam la rasuflarea vacii“
Viata Ioanei Bradiceanu pare sa nu fi fost decit un neintrerupt sir de chinuri. Ramasa vaduva in urma cu jumatate de veac, femeia nu a avut de atunci de indurat decit foame, frig si bataie. In ciuda virstei, ea este foarte lucida, aude perfect si tricoteaza fara ochelari.Secretul batrinei: ciorba de zeama de varza sau de ceapa si geruri aspre indurate fara foc si incaltaminte. „De vreo trei-patru ani fac si eu focul iarna. Pina acum nu aveam nici soba. Ma incalzeam la rasuflarea vacii. Ma duceam in grajd, ardeam cocenii care ramineau de la vaca, sa ne incalzim amindoua, iar ea imi sufla in spate“, a povestit batrina. Femeia isi aminteste si de vremurile cind lucra pe pamintul boierului Dragoiescu si culegea struguri cu botnita la gura, ca sa nu faca paguba.„Nu sint povesti. Am trait vremurile alea“, a spus femeia.
Proprietara a 75 de centimetri de pamint
In urma cu aproape 20 de ani, femeia a fost foarte bolnava si era convinsa ca va muri. A hotarit atunci sa vinda casa unor vecini, cu gindul ca acestia vor avea grija sa o ingroape. „Ne-a dat noua cinci metri din teren si casa de pe el. Au trecut 18 ani de atunci. Am tinut-o in casa, desi este a noastra. Nu putem sa o scoatem afara pentru ca ne este mila de ea“, a povestit Ecaterina Preoteasa, vecina batrinei. Tot ce i-a mai ramas Ioanei Bradiceanu dupa un secol de viata este o fisie de pamint lata de 75 de centimetri. „Dupa ce am vindut casa, au venit si nepotii sotului sa-si ia pamintul. Mi-au luat 4,5 metri.
Il impart noua insi. Nu au nici macar o jumatate de metru fiecare. Nu au trecut in viata lor pe aici. Mie mi-au lasat 75 de centimetri. Nu au nici pe unde sa ma scoata din casa cind oi muri“, s-a plins batrina.
„Am tamiiat mortii aproape 20 de ani“
Ioana Artaris are 82 de ani si traieste din mila rudelor, pentru ca ajutorul social pe care il primeste nu-i ajunge. Batrina locuieste in casa unei surori si se gindeste cu groaza la iarna care se apropie. „Anul trecut m-am incalzit la soba cu gaze, dar este prea scump. Nu am de unde sa platesc. N-am avut niciodata pensie. Am tamiiat mortii aproape 20 de ani. Imi mai dadeau femeile cite un ban. Sint singura pe lume. Daca nu ar fi fratele meu, as muri de foame. Nu stiu ce o sa mai fie si iarna asta, daca o sa ies din ea“, a povestit femeia. „Maninca mai mult ceai. Pune piine in el si maninca asa. Ii mai ducem noi cite o farfurie cu mincare, mai vine si fratele s-o vada“, a spus Mariana Iorgoiu, o vecina.
