Daca-i intrebi pe oamenii din comuna Virvor care sint cei mai saraci locuitori de pe acele meleaguri, iti vor spune fara sa stea prea mult pe ginduri: „Ai lu’ Virlan din Ciutura“. Si iti vor mai spune ca, pe cit le e de mare saracia, pe atit de mare le e cinstea, ca niciodata n-au furat macar un pai din ograda altcuiva.
O casa darapanata, cu doua camarute, ridicata de un var milos – aceasta este locuinta sotilor Vergica si Veta Virlan, ambii in virsta de 60 de ani, si a celor trei baieti – Nicolae, Marian si Florin. In afara de baieti, sotii Virlan mai au si doua fete, dar acestea s-au maritat si au plecat dupa barbati.
O batatura goala, doar pamintul negru – cam asa arata curtea familiei Virlan. Totusi, in fata casei, catre ulita, a fost sadita o tufa de trandafiri, ce contrasteaza puternic cu locuinta saracacioasa.
Prin curte, absolut nici o oratanie, doar un ciine ciobanesc hranit te miri cu ce, caci nici stapinii n-au ce baga in gura. In casa, aceeasi saracie lucie. O masina de gatit, pe care sint vreo doua oale si niste farfurii, trei paturi si niste toale agatate in citeva cuie ori intinse pe o sirma.
10.000 de lei pentru o zi de munca
„Ne descurcam greu, ca n-avem pamint, n-avem nimic. Mai mergem pe la oamenii din sat sa muncim cu ziua, pe mincare si pe ce mai primim si noi“, spune Vergica Virlan. Si apoi tace, caci nu prea e vorbaret din fire si nici n-are cu ce sa se laude.
Despre viata de zi cu zi a familiei Virlan povestesc insa vecinii. „N-au de nici unele, traiesc din mila oamenilor din sat si a celor care-i iau la munca si le ofera ceva de-ale gurii si vreo 50.000 de lei pe zi. Dar au muncit chiar si pe 10.000 de lei pe zi cind n-au avut ce face. Se duc pe la pomeni, mai sapa gropi la cimitir, tot sa se aleaga si ei cu ceva“, povesteste Ion Tutunaru, un neam mai indepartat al lor.
Vecinul de vizavi, Dumitru Enache, spune ca ai lu’ Virlan sint saraci, dar cinstiti: „Nici sare n-au in casa, darmite vreun ciur de malai sau altceva. Cu toate astea, nu fura niciodata si nu se supara cind nu ai sa le dai ceva de mincare. Sint zile in care nu capata nimic de mincare, si atunci postesc, iar primaria nu-i ajuta cu nimic, nu le da vreun ajutor social sau altceva“.
Masa de prinz – un colt de piine
Ca sa sublinieze saracia familiei Virlan, vecinii il intreaba pe Vergica daca a mincat in ziua respectiva. „Am mincat, ca mai aveam un colt de piine, iar deseara vine Veta cu ceva de mincare, ca s-a dus la cineva la prasit“, rosteste molcom Vergica.
Si tot tras de limba de vecini precizeaza ca nici nu si-a depus dosarul pentru obtinerea venitului minim garantat, ca nu stie cum sa faca asta. „Eu am discutat cu membrii familiei Virlan si le-am spus sa-si depuna dosar pentru ajutor social, dar pina acum nu am primit din partea lor o asemenea cerere“, explica primarul Nicolae Tabacu.
Si, uite asa, familia Virlan ramine tot saraca lipita, dar cinstita nevoie mare, traind de azi pe miine si muncind pe unde apuca.
