Traind doar pentru tuica zilnica, doi concubini locuiesc intr-o cocioaba
Betia, ca si prostia, este molipsitoare si, cind intra in casa omului, n-o mai poti scoate decit fie cu un mare efort de vointa, fie… cu picioarele inainte. Betivul de ocazie este frecvent simpatic si este alintat cu apelativul chefliu. Este sufletul petrecerilor la care da „spectacole“, spre buna dispozitie a tuturor. Betivul de fiecare zi, denumit si alcoolic, este rau, artagos pina la violenta si dispus oricind sa se faca sluga pentru jumatatea lui de tuica. Alcoolicul, de regula, se distruge pe el, dupa care trece la ceilalti membri ai familiei si nu se lasa pina nu-i tiraste in nenorocire. Nu are sentimente, nu are rusine si in final nici macar un acoperis deasupra capului. Oamenii il ocolesc ca pe ciuma si-l baga-n seama doar atunci cind au de facut munci mai grele. Alcoolicul e prompt si-si primeste jumatatea lui si, daca poate, mai ia si ceva in avans.
La Perisor, familia lui Aurel Bailesteanu a ajuns, vorba oamenilor, de pomina-n sat. Aurel si Mariana, betivi notorii, si-au insailat o coliba la marginea satului, linga care au aciuiat cinci ciini. Le-o fi fost frica sa nu le fure cineva obiceiul si astfel sa ramina ei oameni normali. Parintii Marianei, familia Lazeanu, au casa vizavi de ei si batrinii sint pedepsiti sa vada in fiecare zi cum fiica lor, mama a sapte copii, isi bea si mintile care i-au mai ramas. Dupa ce s-a despartit de primul barbat din sat pe motiv ca omul nu se imprietenea nicicum cu sticla, Mariana l-a gasit pe Aurel. Intre nenumaratele betii in doi nu s-a gasit o zi de luciditate sa mearga la primarie, sa intre in rindul lumii, dar au facut copii cu nemiluita, de a caror soarta nici ei nu mai stiu. Fetele cele mari si-au luat lumea in cap si s-au dus unde au vazut cu ochii, iar ultimii, deocamdata, doi copii, Sorina si Viorel, inca prea mici ca sa plece de acasa, sint nevoiti sa asiste zilnic la betiile nesfirsite ale parintilor lor. Pentru ca agoniseala dupa o zi de munca pe la cei instariti nu le mai ajungea sa-si unga gitul, si-au luat si fata de 14 ani la munca, intrucit la scoala era prea complicat sa o dea.
„E fata mea,
dar ce sa-i mai fac
daca e betivana!“
Batrina Aurica Lazeanu nu mai poate nici sa plinga pentru soarta fetei ei. „Ce sa-i mai fac? I-am dat si pamint si, ete, sta colo pirlog. I-am dat mobila si nenorocita a bagat-o pe foc. Dupa ce l-a lasat pe primul barbat din sat de aici, care era om cu cap, s-a inhaitat cu asta si-si beau si mintile. I-am ajutat sa-si faca doua odaite aici, linga noi, ca am crezut ca o sa ma sprijin la batrinete pe ei. Ce sprijin daca tot ce muncesc prin sat beau!? Fetele ale mari au plecat sa-si piarda urma ca aici nici nu se puteau marita, ca toata lumea stia ale cui sint. Pentru ca nu au mai avut ce sa bage pe foc, au luat lemnele din odaia a doua si le-au ars. Uitati-va in ce hal locuiesc! In camaruta aia mica dorm toti patru intr-un pat. Nu au nimic pe batatura si traiesc din ce aduce ea cu poala. Ete, ca nu sint acasa sa vorbiti cu ei. Cred ca se dusera prin sat pe la munca, fiindca nici Bebe nu e acasa. Bebe e magarul cu care-si arinesc ei zilele. De el au grija, nu pot sa zic nimic, ca i-au adus si coceni in batatura.Vai de capul lor! Mai bine ar avea grija de amaritii aia de copii“, spune suparata batrina. Aurica Lazeanu spune ca, fiind „ocupati“ cu grija zilei de miine, ginerele si fiica ei nu au avut timp sa se duca la primarie sa isi depuna dosarul pentru acordarea venitului minim garantat. Sau s-or fi dus, dar n-or fi nimerit drumul!
