• „Am 96 de ani si o sa mor. Au zis ca o sa puna o placa pe casa, dar nu a mai venit nimeni“ • Constantin Tabacu, primarul localitatii: „Dupa 16.00 nu vorbesc. Lumea poate zice ca sint informator“
Autoritatile gorjene se chinuiesc de citiva ani sa fixeze o placa pe casa in care s-a nascut Maria Diaconescu, mama sculptorului Constantin Brancusi. Imobilul este situat in satul Bradiceni, din comuna Pestisani, la numai citiva kilometri de Hobita, loc intrat de mult in legenda si in circuitul turistic. Nimeni nu a incercat pina acum sa puna in valoare locul de unde a plecat cea care l-a nascut pe Constantin Brancusi. Mai mult decit atit, de numele acestuia este legata si scoala din localitate, Brancusi studiind aici intre 1885 si 1887.
Catalina Diaconescu, o femeie de aproape 100 de ani, asteapta cu durere in suflet, dar si cu speranta, ca va veni cineva de la Tirgu Jiu sa aiba grija de casa in care locuieste si in care s-a nascut si mama lui Constantin Brancusi. Batrina sta mai tot timpul singura, fiind ingrijita de catre fiul ei, Dumitru Diaconescu, un inginer iesit la pensie, care mai vine din cind in cind sa vada de mersul gospodariei. In ciuda virstei inaintate, Catalina Diaconescu, conform documentelor detinute de Dumitru Diaconescu, cumnata de gradul doi cu mama lui Constantin Brancusi, nu isi mai aduce aminte prea bine de ceea ce a fost odata.
Cu toate acestea, femeia nu a uitat ca o parte din casa in care traieste i-a apartinut si Mariei Diaconescu. De fiecare data cind cineva o viziteaza, batrina incepe sa povesteasca pasul. Este nemultumita de faptul ca autoritatile i-au promis ca vor veni la Bradiceni pentru a pune in valoare locul, dar au uitat sa isi tina promisiunea. Femeia isi asteapta resemnata moartea, cu dorinta ca inainte de a-si da obstescul sfirsit sa vada pe unul din zidurile casei o placa pe care sa fie amintit ca in acest loc s-a nascut mama lui Constantin Brancusi. Cu toate acestea, atunci cind se mai organizeaza o excursie sau cind in zona are loc vreun eveniment, Catalina Diaconescu se imbraca in costumul popular si face oficiile de gazda. „Abia ma mai tin intr-un picior. Am trait si nu credeam ca o sa mor, asa, fara liniste. Nu mai tin minte prea bine cum era odata. Am o virsta si eu, maica, la care omul batrin nu mai poate sa spuna ce a fost. Toti mi-au zis ca o sa vina, sa faca. Ziceau ca o sa puna o placa de marmura. De ce n-au mai venit? Vreau sa o vad si eu inainte de a muri. Sa o puna pe fintina la drum sau, pe aici, in curte. Apoi, o sa mor, sa ma duc la ea, mama lui Brancusi, ca ma asteapta“, a spus Catalina Diaconescu.
„Cind eram mic, intram sub temelie“
Casa originala a familiei Diaconescu a fost mutata in urma cu mai multe zeci de ani de pe amplasamentul initial, fiind reconstruita la citiva metri, in aceeasi curte. Din vechea casa s-au mai pastrat birne si stilpi. De asemenea, in aceeasi curte se afla si pivnita veche de peste 150 de ani. Dumitru Diaconescu a incercat sa pastreze cit mai bine ceea ce a mai ramas, insa nu a reusit. A realizat o alee de pietris care strabate curtea. „Am facut si eu ce am putut. Oamenii sint facuti mai mult din vorbe. Aici, in curtea de pasari era cindva casa. Cind eram mic, intram sub temelie. Apoi tata a zis sa ridice alta, din zid. Din vechea casa s-a pastrat cam 20-25%: birne, lemne, stilpi. Trebuie stiute lucrurile astea, dar nu trebuie nici sa exageram. Bunicul meu, Gheorghe Ion Diaconescu, a fost frate cu mama lui Brancusi. Am acte batrinesti, sint trecuti toti fratii Mariei Diaconescu acolo: Stefan, Polina, Ion… Acum stau cu mama mea, Catalina. Ea a cunoscut-o pe Maria Diaconescu… Dar lucrurile se uita repede. Pivnita este originala, de pe vremea bunicului. Si pe aici, prin Bradiceni, a trecut Constantin Brancusi. Doua clase primare le-a facut aici. Noi mai asteptam, poate ca e bine ca oamenii sa stie ca Brancusi nu inseamna numai Hobita.“
Dumitru Diaconescu are dreptate partial, din cauza ca nici la Hobita lucrurile nu stau mai bine. Un exemplu in acest sens este si tabara de sculptura din apropierea casei memoriale, operele de aici fiind distruse. De fapt, este explicabil ceea ce se intimpla la Pestisani. Primarul acestei comune, Constantin Tabacu, a redat cel mai bine starea de fapt: „Eu nu pot sa vorbesc dupa ora 15.30. Programul meu este intre 7.00 si 15.30. Dupa 16.00 nu pot sa mai vorbesc pentru ca lumea poate zice ca sint informator.“
