„De ce nu esti cuminte, ma?! Stai la un loc, ca te ia mama dracu’“, tipa enervata femeia in timp ce il lovea cu batul pe copil. Furia brusca a mamei il sperie pe micut, care se feri din calea ei si se refugie afara din curte. Ceilalti fratiori o luara si ei la fuga si se imprastiara care incotro asteptind ca femeia sa se linisteasca. Zilnic, copiii Mariei Smarandache si ai lui Vergica Tudose din Dabuleni trebuie sa se fereasca de furia distructiva a mamei lor, violenta si alcoolica. Se refugiaza, despuiati si morti de foame, pe ulitele din comuna, asteptind intoarcerea tatalui. Macar el nu-i bate si, daca vine treaz, poate vor minca si ei o coaja de piine…
Singura forma de protest a copiilor este mutenia
Locuitorii din Dabuleni, mai ales cei de pe ulita Traian Demetrescu, cunosc chinul prin care trec zilnic cei patru copii ai familiei Tudose. Si Vergica, si Maura, cum i se spune femeii, sufera de darul betiei, iar copii, inca micuti, nu stiu decit sa se fereasca de violentele si abuzurile celor care, din punct de vedere biologic, le sint parinti.
La nici 28 de ani, Maura, semianalfabeta si dependenta de alcool, este mama a patru copii. Cristina, de zece ani, desculta la sfirsit de noiembrie, nu a mers la scoala mai mult de citeva zile. Privirea de animal haituit si refuzul oricarei comunicari cu ceilalti tradeaza un copil cu probleme. „E muta?“, intreaba toti cei care se intereseaza de fetita. „Nu, asa e ea, nu vorbeste! Am dus-o si la scoala si n-a spus nici un cuvint, la ce s-o mai trimit?“, se rasteste mama. Baietii, Ion, de sase ani, si Sorin, de cinci, sint mai sprinteni de picior si mai obisnuiti cu statul pe strazi si cu dormitul la umbra gardurilor.
Ileana, cea mai micuta dintre copii, are un an si trei luni si nici o haina mai groasa. Ca sa scape de treburile casei, femeia o poarta pe micuta in brate, aproape dezbracata. Chinul celor patru copii a devenit cunoscut autoritatilor locale din Dabuleni, in momentul in care i-au gasit pe copii dormind pe ulita si au incercat sa stea de vorba cu parintii. Au gasit doi oameni dependenti de alcool, neglijenti cu ei si cu copiii, delasatori si violenti.
„Copiii dormeau pe niste cirpe intinse pe jos, iar adultii – in pat“
„N-avem bani, sintem saraci, vai de capul nostru!
N-avem nici lemne, nici un ajutor si nici bani ca sa muncim cele 3,5 ha de pamint“, se plinge Maura. Pe dinafara, casa pastreaza urmele grijii de gospodar; in interior insa…
„i-am gasit intr-o mizerie…. copiii dormeau pe niste cirpe intinse pe jos, iar adultii-in pat“, povesteste Maria Mihailica, referent la Primaria Dabuleni si responsabila cu intocmirea anchetelor sociale. Cind a auzit ca ar putea ramine fara copii, Maurei i s-a redesteptat nu dragostea de mama, ci instinctul de proprietate. Motivind ca sint ai ei, femeia a refuzat orice amestec din partea autoritatilor, oricit de bine intentionat sau de benefic pentru micuti ar fi fost.
Tatal copiilor, Vergica, s-a aratat mult mai conciliant si a fost de acord sa le faca acte copiilor macar pentru un ajutor social sau pentru alocatii. Nu s-a inteles insa cu Maura.
Maura stringe la piept mai mult sticla decit pe copii
Femeia, isterizata la auzul concesiei venite din partea tatalui, a pus mina pe un bat si a inceput sa isi bata copiii, tipind ca face ce vrea, ca doar ea e proprietara actelor de identitate ale copiilor, acte pe care, de altfel, nimeni nu stie daca le mai are.
Autoritatile locale cunosc bine damblaua familiei Tudose si legatura de nezdruncinat dintre Maura si sticla de alcool. Pentru ca nimeni nu poata s-o pazeasca pe femeie sa nu se mai imbete, s-a hotirit, in interesul copiilor, ca acestia sa fie internati intr-un centru de plasament. Pentru ca acesti copii au, din pacate, parinti, acest lucru nu se poate face decit cu acordul lor, imposibil de obtinut, pentru ca Maura e mai tot timpul beata.
In ultima instanta, primarul Nicolae Dragoi a promis ca, daca Maura isi mai chinuieste copiii va introduce in instanta actiune de decadere din drepturile parintesti si le va oferi copiilor o sansa de viata. Oriunde le va fi mai bine decit la sinul mamei, la care gasesc mai tot timpul sticla …
