Oamenii consumă deja mult mai puține legume decât recomandă specialiștii, iar numărul soiurilor cultivate la scară largă este, de asemenea, în scădere. Cercetătorii avertizează că pierderea diversității ar putea afecta atât sănătatea oamenilor, cât și rezistența sistemelor agricole în fața schimbărilor climatice.
Cei mai mulți oameni din lume consumă mult mai puține legume decât ar fi necesar pentru o alimentație sănătoasă. În același timp, agricultura modernă cultivă un număr tot mai redus de soiuri, ceea ce duce la o alimentație mai puțin diversificată.
Un nou studiu, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) de o echipă internațională de specialiști în nutriție, agricultură și botanică, susține că valorificarea biodiversității legumelor ar putea contribui la îmbunătățirea sănătății populației și la creșterea rezilienței sistemelor alimentare.
Maarten van Zonneveld, cercetător în domeniul agriculturii și coordonatorul studiului pe vremea când lucra la World Vegetable Center, spune că extinderea producției agricole nu este suficientă pentru rezolvarea problemelor globale de nutriție.
„Soluția nu este doar să cultivăm mai multe legume, ci și mai multe tipuri de legume”, afirmă el.
O mare parte din biodiversitatea necesară există încă sub forma soiurilor tradiționale și a plantelor sălbatice înrudite cu legumele cultivate. Problema, spun cercetătorii, este conservarea lor înainte ca aceste resurse genetice să dispară.
Consumăm cu 40% mai puține legume decât este recomandat
Potrivit studiului, oamenii din întreaga lume consumă, în medie, cu aproximativ 40% mai puține legume decât cantitatea recomandată pentru o alimentație sănătoasă.
Este o situație îngrijorătoare, deoarece consumul insuficient de legume se află printre principalii factori de risc alimentar care contribuie la povara globală a bolilor.
Legumele sunt adesea printre primele produse eliminate de pe lista de cumpărături atunci când veniturile unei familii scad.
Pentru fermieri, aceste culturi pot reprezenta, de asemenea, un risc economic mai mare decât alte plante, deoarece multe legume sunt perisabile și au o perioadă scurtă de păstrare.
Agricultura industrială a redus varietatea
Înainte de industrializarea agriculturii, oamenii cultivau o varietate mult mai mare de plante pentru hrană.
Un exemplu este cartoful. La nivel mondial există peste 4.000 de soiuri, însă în Statele Unite doar aproximativ cinci până la opt soiuri sunt utilizate pe scară largă.
Selecția artificială, monoculturile destinate producției de masă și dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare standardizate au redus treptat varietatea plantelor care ajung pe mesele consumatorilor.
Cercetătorii avertizează că această uniformizare are și un cost.
Un raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că aproximativ 24% dintre rudele sălbatice ale legumelor evaluate la nivel de specie sunt amenințate cu dispariția.
Pierderea diversității genetice înseamnă nu doar pierderea unor plante, ci și dispariția unor nutrienți și a unor caracteristici genetice care ar putea permite culturilor să se adapteze la temperaturi mai ridicate, secetă și alte efecte ale schimbărilor climatice.
Legumele neglijate care ar putea deveni importante
Câteva legume sunt deja cultivate pe scară largă în întreaga lume. Salata, ceapa și roșiile, de exemplu, au devenit culturi globale și fac parte din alimentația populațiilor de pe continente diferite.
Alte plante, însă, rămân în mare parte limitate la anumite regiuni, deși pot avea o concentrație ridicată de micronutrienți și o capacitate mai mare de adaptare la condiții dificile.
Cercetătorii indică mai multe exemple.
Spider plant (Planta păianjen)
Cunoscută sub denumirea de spider plant, această legumă cu frunze verde-închis este cultivată în Africa.
Planta este considerată rezistentă la schimbările climatice și conține numeroși nutrienți esențiali.
Problema este că doar câteva soiuri locale sunt conservate în prezent în bănci de gene, iar colecțiile existente au numeroase lacune.
Acest lucru limitează posibilitatea cercetătorilor de a utiliza materialul genetic pentru dezvoltarea unor soiuri îmbunătățite, care să poată fi cultivate la scară mai mare.
Slippery cabbage (Varza alunecoasă)
O altă legumă cu frunze verde-închis, slippery cabbage, este printre cele mai populare astfel de culturi în regiunea Pacificului.
Cercetătorii consideră că extinderea cultivării sale ar putea contribui în special la îmbunătățirea alimentației femeilor și copiilor.
Bitter gourd (castravete amar)
Bitter gourd, cunoscută și sub denumirea de castravete amar, este cultivată în special în Asia și Caraibe.
Planta este adaptată la climatul tropical și are numeroase rude sălbatice. Acestea ar putea oferi material genetic util pentru dezvoltarea unor culturi mai rezistente în regiunile afectate de schimbările climatice.
Dovleacul
Un alt exemplu este dovleacul, o cultură bine cunoscută și importantă comercial.
Dovleacul poate rezista la secetă și temperaturi ridicate și produce fructe bogate în beta-caroten.
În ciuda importanței sale economice, cercetătorii afirmă că resursele sale genetice sunt încă insuficient utilizate și conservate.
Diversitatea alimentară ar putea deveni o strategie climatică
Cercetătorii consideră că aceste patru plante ar putea reprezenta un punct de plecare pentru diversificarea culturilor în diferite regiuni ale lumii.
Lista nu se oprește însă aici.
Există sute de alte specii de legume și soiuri tradiționale care ar putea contribui la o alimentație mai diversificată și la dezvoltarea unor sisteme agricole mai rezistente.
Problema este că biodiversitatea acestor plante continuă să dispară.
„Pierderea continuă a biodiversității acestor specii și a celor peste 1.480 de alte specii de legume are loc într-un moment în care sistemele alimentare globale au nevoie urgentă de diversificare”, concluzionează autorii studiului.
Ei susțin că eforturile locale și regionale ar trebui coordonate la nivel internațional pentru ca diversificarea culturilor să ducă la îmbunătățirea alimentației atât la nivel local, cât și global.
Ce putem face la nivel individual
Diversificarea alimentației nu depinde însă exclusiv de politicile agricole.
Cei care cultivă legume în propriile grădini pot căuta soiuri tradiționale sau heirloom, în locul varietăților comerciale standardizate.
Păstrarea semințelor din propriile culturi pentru sezonul următor este o altă modalitate de a conserva diversitatea genetică. În timp, acest proces poate duce chiar la apariția unor varietăți adaptate condițiilor locale.
Și cumpărăturile de la piețele agricole sau de la comercianții independenți pot oferi acces la o varietate mai mare de legume și fructe.
Pentru consumatori, diversificarea poate însemna nu doar o alimentație mai bogată, ci și contribuția la păstrarea unor soiuri care riscă să dispară.
Citește și: Elveția transferă apă din Lacul Lugano către Lacul Maggiore din Italia
