A fi singur și a te simți singur nu sunt același lucru, iar diferența poate avea efecte serioase asupra sănătății, arată un studiu. Deși cele două stări pot părea similare din exterior, cercetătorii spun că nu numărul de oameni din viața unei persoane contează cel mai mult, ci felul în care sunt percepute aceste relații.
Un studiu realizat de Universitatea Cornell, publicat în revista JAMA Network Open, a arătat că participanții care se simțeau mai singuri decât ar sugera situația lor socială aveau riscuri mai mari pentru sănătate.
„Majoritatea mesajelor de sănătate publică despre singurătate se concentrează pe extinderea rețelelor sociale. Dar acest studiu arată că simpla conexiune nu spune întreaga poveste”, a declarat coautorul Anthony Ong, profesor de psihologie și director al Human Health Labs de la Universitatea Cornell.
„Două persoane pot avea circumstanțe sociale similare și totuși pot avea evoluții foarte diferite în ceea ce privește sănătatea, în funcție de modul în care trăiesc aceste circumstanțe”, a adăugat el.
Care sunt efectele asupra sănătății
Izolarea socială și singurătatea au fost studiate pe larg și reprezintă îngrijorări tot mai mari pentru sănătatea publică, din cauza impactului negativ asupra sănătății mintale și fizice, notează autorii.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 16% dintre oameni la nivel global se confruntă cu singurătatea. Izolarea socială se referă la contact social limitat și participare redusă, în timp ce singurătatea este o experiență subiectivă de deconectare de ceilalți. Echipa de cercetare a analizat diferența dintre izolarea socială obiectivă și sentimentul subiectiv de singurătate, pe care au numit-o „asimetrie socială”.
Analizând datele a 7.845 de adulți de peste 50 de ani din Anglia, urmăriți în medie timp de 13,6 ani, studiul a constatat că discrepanța dintre cele două este asociată cu un risc crescut de boală și deces. Persoanele care se simțeau mai singure decât ar indica situația lor socială, etichetate drept „vulnerabile social”, aveau un risc mai mare de mortalitate din toate cauzele, boli cardiovasculare și boală pulmonară obstructivă cronică.
Pe de altă parte, participanții izolați social, dar care nu se simțeau singuri, descriși ca „rezilienți social”, prezentau un risc redus sau inexistent pentru majoritatea problemelor de sănătate. Studiul a mai arătat că persoanele care erau și izolate social, și se simțeau singure aveau un risc crescut de mortalitate. „Partea încurajatoare este că această asimetrie socială poate fi măsurată, ceea ce înseamnă că putem identifica persoanele cu cel mai mare risc înainte ca efectele asupra sănătății să apară”, a explicat Anthony Ong.
Un alt studiu, publicat în revista Nature Communications Psychology, a arătat că persoanele care se confruntă cu „singurătate cronică” sunt mai predispuse să perceapă interacțiunile viitoare ca fiind amenințătoare, ceea ce le determină să se retragă. Cercetarea a arătat că acest cerc vicios este mai puternic în cazul celor cu niveluri ridicate de singurătate cronică, ceea ce îl face dificil de rupt.
„Aceste rezultate sugerează că intervențiile trebuie să meargă dincolo de simpla extindere a rețelei sociale”, a spus Ong, adăugând că abordarea singurătății necesită atenție atât asupra condițiilor structurale care o generează, cât și asupra dinamicilor perceptive și comportamentale care o mențin.
Cum pot aborda medicii singurătatea
Potrivit OMS, una din cinci vizite la medicul de familie este cauzată de probleme care nu pot fi tratate strict medical, precum izolarea socială, singurătatea sau dificultățile financiare. Ca răspuns, unii medici recurg la așa-numita „prescriere socială”. Aceasta include activități nonmedicale care îmbunătățesc starea de bine a pacienților, adesea activități comunitare precum plimbări în grup, voluntariat sau cluburi de grădinărit.
Prin conectarea serviciilor de sănătate cu resursele comunitare, prescrierea socială urmărește îmbunătățirea sănătății populației, reducerea inegalităților și diminuarea presiunii asupra sistemelor medicale suprasolicitate, potrivit OMS. Regatul Unit a fost prima țară care a integrat prescrierea socială în politica națională de sănătate, cu peste un milion de persoane direcționate anual către astfel de servicii.
„Prescrierea socială oferă un mijloc puternic de a aborda determinanții sociali ai sănătății”, a declarat Nils Fietje, din cadrul OMS Europa. Începând din martie 2026, Academia Națională pentru Prescriere Socială din Regatul Unit (NASP) va deveni Centru Colaborator al OMS pentru politici și dezvoltare în domeniul prescrierii sociale, oferind sprijin statelor membre OMS pentru implementarea acestor politici la nivel național.
Citește și: Președintele Nicușor Dan crede că ar trebui făcute publice contractele cu Pfizer
