Inca din clasa I, elevii isi dau seama ca scoala e grea. Si asta nu numai din cauza temelor pe care le au de facut, ci si pentru ca trebuie sa care in spate un ghiozdan greu, plin cu carti, caiete, culegeri.
Cu toate ca ghiozdanele elevilor doljeni sunt din ce in ce mai grele, dascalii sustin ca, fara caietele si cartile pe care trebuie sa le transporte zilnic, elevii nu s-ar descurca. „Un elev de clasa a IV-a are in ghiozdan patru-cinci manuale cu peste 100 de pagini, doua caiete pentru fiecare materie, un penar dotat si, optional, una-doua culegeri. In unele zile mai are si blocul de desen si acuarele sau materialele pentru lucru manual, dar nu se poate lipsi de nimic. Ghiozdanul cântareste patru – cinci kilograme, dar cele ale elevilor de clasa I sunt mult mai usoare“, a explicat Narcisa Duta, invatatoare la Scoala Generala nr. 22. La toate acestea se adauga in unele zile si echipamentul sportiv, inghesuit si el in „desaga“ elevului, precum si sticluta de apa si pachetelul pe care parintii grijulii le pun in ghiozdan cu toate ca elevii primesc la scoala lapte, cornuri sau biscuiti.
„Parintii, dintr-o protectie excesiva, le dau si foarte multa mâncare, care contribuie si ea la greutatea ghiozdanului. Au foarte multe caiete si carti pe care trebuie sa le duca zilnic la scoala, iar ghiozdanul unui elev depaseste doua – trei kilograme, cât ar trebui sa aiba. Neavând ca in Occident un dulapior, acestia nu pot lasa o parte din carti sau din materialele pentru desen la scoala. Chiar daca este greu, elevii trebuie sa poarte totusi ghiozdanul in spate si nu in mâna, pentru ca atunci se produc modificari ale coloanei. Un lucru bun este ca acum ghiozdanele sunt mai usoare pentru ca sunt confectionate din pânza si nu din carton, asa cum se faceau odata“, a precizat doctor Silvia Sbârcea, vicepresedintele Societatii Nationale de Medicina Generala, filiala Dolj.
Bunicii, pusi la carat ghiozdanul
Elevii mai norocosi primesc o mâna de ajutor din partea parintilor sau a bunicilor, care impânzesc la prânz curtile scolilor. „Il car eu, ca de asta sunt bunic, si este destul de greu pentru el. Destul se chinuie cu el in spate pe scarile din scoala. Au multe carti si caiete in ghiozdan, inca din primul an“, a spus Gheorghe Traian, bunicul unei eleve din clasa I. Mai exista si prichindei cavaleri, care nu-si lasa bunicile sa le care ghiozdanul decât atunci când fug sa mai joace o jumatate de ora fotbal cu colegii. „Nu ma lasa sa il tin eu si se chinuie el cu ditamai ghiozdanul, care are patru – cinci kilograme, ca ii pun sa care dupa ei multe carti si caiete de toate felurile. Pe vremea mea era mult mai simplu si nu trebuia sa ducem in spate atâta invatatura“, a spus Gabriela Jacota, bunica unui elev de clasa I.
Banca dauneaza grav sanatatii elevului
Si nu doar cu ghiozdanul trebuie sa se lupte zilnic elevii doljeni, pentru ca dupa un an – doi de scoala acestia se trezesc ca trebuie sa poarte ochelari si merg la doctor pentru ca ii doare spatele. De cele mai multe ori, mobilierul, fie el vechi sau modern, le pune in pericol sanatatea, elevii suferind adesea deformari ale coloanei si tulburari de vedere. In scolile doljene, in aceleasi banci stau si elevii de clasa I, si cei de clasa a VIII-a, desi copiii au inaltimi si greutati diferite in functie de vârsta. Mai mult, indiferent daca sunt sau nu noi, bancile nu sunt ergonomice.
„Din cauza mobilierului scolar care nu este proiectat corespunzator, elevii sufera adesea de tulburari ale scheletului, tulburari de vedere si obosesc foarte repede pentru ca pe parcursul orelor sunt obligati sa stea incordati si sunt supusi la un efort muscular static care duce la deformarea coloanei vertebrale. Fie ca este nou sau vechi, mobilierul scolar nu este potrivit nici pentru elevii din clasele primare, nici pentru cei mari. Cei mici trebuie sa faca un efort ca sa ajunga la masa, iar cei mari trebuie sa se aplece“, a explicat Cristina Ciovica, inspector igiena scolara in cadrul Autoritatii de Sanatate Publica Dolj.
Mobilierul comunist, ideal pentru scolile moderne
Pentru a fi in siguranta in scoli, elevii ar trebui sa fie inconjurati de un mobilier fara colturi si fara balamale, cu banci putin aplecate si scaune incorporate, cum erau in scolile de pe vremea regimului comunist. „Bancile trebuie sa fie aplecate, pentru ca intre ochi si caiet sa fie o distanta de 15-20 de centimetri pentru a forma o imagine fara adaptare. Bancile trebuie sa fie legate de scaune, care trebuie sa aiba spatar si sa se poata regla in functie de inaltimea elevului, in majoritatea scolilor scaunele fiind insa sudate pentru a nu fi rupte. Nu trebuie sa aiba colturi si balamale. Un model bun de banca era cel care se gasea in scoli in anii comunismului si nu cele pe care le vedem in filmele americane, cu elevi de liceu care ne ofera o imagine falsa despre scoala. In România nu exista insa o fabrica specializata in mobilier scolar si nu putem sa nu dam avize de functionare scolilor doar pentru ca mobilierul nu corespunde“, a precizat Cristina Ciovica. Si dascalii doljeni sunt constienti ca mobilierul scolar, fie ca este facut in fabricile de mobila europene sau in cele autohtone, nu este potrivit si pentru elevii de clasa I, si pentru cei de clasa a VIII-a.
„Cu toate ca avem mobilier ergonomic, modern si fiecare are banca lui, scaunele nu sunt insa reglabile in functie de inaltimea elevilor, in aceleasi banci stând si cei mici, si elevii din clasele V-VIII“, a spus Genoveva Ioana, directoarea Scolii Generale nr. 22.
