Grigore Vieru: „Cine stie daca moartea este sau nu partea noastra de cer si lumina?“

– Definiti, va rog, poezia. Poate incapea poezia in vreo definitie?

– Poezia, pentru mine, reprezinta dragostea de pamint, de pamintul din care te tragi, iubirea pentru limba stramosilor tai. Poezia, daca vreti, este razbunarea frumusetii pe uritenie. O razbunare crestineasca.

– Ce ne puteti spune despre Basarabia, despre suferinta si zbuciumul romanilor de peste Prut?

– Basarabia este inca un copil infasat in sirma ghimpata. Veniti de va treziti, frati basarabeni, in suferintele si lumina Limbii Romane, salasluiti-va in ea, intru vecie, pina in cele mai departate hotare ale dreptatii ei.

– Stiu, din tot ce ati scris, mai ales din publicistica dumneavoastra, ca-l divinizati pe Eminescu. Cind l-ati descoperit, cind v-ati apropiat de opera sa?

– Mai larg decit firea, nemarginire, Eminescu a ajuns la mine tirziu. Cred ca aveam vreo 19 ani cind am vazut si am luat in mina cartea Sa. Descoperindu-l pe El, mi-am descoperit sufletul. Eminescu este o cetate cu o singura intrare si cu o suta de iesiri. Intri in ea, iei aminte la toate, inveti, te invoinicesti, apoi iesi pe unde crezi tu ca-i mai bine, ducind mai departe faclia graiului si spiritul neamului tau. Important, la inceput, este sa gasesti intrarea, sa cunosti semnele ei, sa nu le incurci. Eminescu, daca vreti, este izvorul, este lacrima de foc a Universului.

– Care este parerea dumneavoastra despre prieteni?

– Sa ai un prieten in familie, unul in tara, unul in lume si unul in Cer. Mai multi numai Dumnezeu poate avea.

– Va este teama de moarte?

– Voi muri linga cel care nu ma va plinge si nici nu se va bucura de moartea mea: voi muri linga mine insumi. Dar cine stie daca moartea este sau nu partea noastra de cer si lumina; cine stie daca sufletul nostru nu este si el muschiul verziu de pe cruce?…