O familie batuta de soarta

Ion si Eugenia Mirea din Catane s-au casatorit in urma cu 15 ani, crezind ca asa pot trai mai bine. In cocioaba mamei lui Ion locuiesc cei patru copii ai Eugeniei. Copilul cel mic si Valentin, copilul cel mare, sint handicapati psihic si au dimensiuni liliputane, desi, la virsta lor, ar trebui sa fie de cel putin trei ori mai inalti. Mama acestor copii batuti de soarta nu stie de ce boala sufera fiii ei. Eugenia nu i-a trimis la scoala pe motiv ca, zice ea, nu vorbeau bine si nu se puteau intelege profesorii cu ei. Oamenii spun ca s-au aruncat in neam, ca si fratele tatalui lor este tot handicapat si ca in aceasta familie a cazut blestemul. Femeia nu pare afectata de situatia copiilor. Ea impleteste la un ciorap de lina si crede ca nu are nici o putere pentru ca e saraca. Barbatul munceste la oi si mai cistiga cite ceva de-ale gurii. In cele doua camere cu folii in loc de geamuri locuiesc opt persoane claie peste gramada. Eugenia, ai carei copii umbla brambura dupa mincare prin sat, crede ca nimeni de la primarie nu vrea sa-i ajute pe copiii ei si sa priveasca in ograda lor atit de saraca. Valentin, care are 14 ani, se ocupa cu cersitul. Vecinii familiei Mirea s-au strins ca la urs la poarta in speranta ca, daca si ei se pling de viceprimar, care este din satul lor, lucrurile vor parea mult mai credibile. Intr-o asemenea situatie nu exista decit doua variante: ori vicele nu vrea sa-si ajute consatenii, ori acestia nu stiu prevederile legale si cred ca primaria este obligata sa alerge chiar si dupa certificatele medicale care sa ateste calitatea unora de… handicapati.