Nu-i suficient sa fii ruda cu vicele ca sa-ti fie rezolvate problemele!

Saraca de nici soarecii nu au ce roade in casa ei, Stana Ungureanu ride tot timpul si-si rasuceste margelele innodate la git. Din casa mostenita de la parinti s-a ales praful, dupa ce sora ei a hotarit sa darime o parte si sa o vinda la bucata. Pe Stana nu a deranjat-o prea mult acest lucru, pentru ca si asa cele doua camere ramase sint mult prea mari pentru cita curatenie e dispusa sa faca. Dupa ce i-a innodat Dumnezeu mintile, femeia a nascut doi copii care se pare ca sufera de aceeasi boala. Tatal copiilor a plecat de acasa, s-a recasatorit si a mai facut cinci copii cu o alta femeie dintr-un alt sat. Stana si-a gasit „un tigan“ cu care imparte saracia si munceste pe la oameni. Pentru ca iernile erau tot mai friguroase si mai grele, Stana a pus pe foc gardul, dar a protejat cu mare grija portile. Nu se face, pentru cei care indraznesc sa-i treaca pragul, sa intre in curte direct prin locul unde ar fi trebuit sa fie gard. Mai bine ocolesti tot locul care incet, incet incepe sa devina viran si intri pe portile mari ale curtii. „Vicele nu vrea sa ma ajute, desi sint verisoara cu nevasta lui. Primarul ar vrea, dar mi-a spus ca vicele nu vrea. Eu ii zic nea Ghita, ca sint nascuta in 1955 si am 25 de ani“, povesteste Stana, rizind de propria ei incurcatura. Pe Stana nici daca vrei nu o mai poti ajuta. Pe ea o poate insela oricine are un gram de minte mai mult decit ea. Cu mintea uneori ratacita, Stana a inceput sa-i caute mireasa lui Tibi, baiatul cel mare, care are si el handicap psihic. Tibi, ca semn de respect, desi nu stie nici citi ani are, i se adreseaza celei care l-a nascut cu apelativul „mami“. Mama lui Tibi este cea care-i da sa manince, cea care uneori il spala ori il tocmeste la prasit sau la alta munca platita. Cind nu-i prea ocupata cu aranjatul margelelor la git, Stana se uita cu drag la copilul ei si crede ca este cea mai fericita MAMI. Poate ca si este!