O nunta fara ginere, o femeie debusolata si un copil care vrea sa isi salveze mama

Cind un copil de 13 ani se hotaraste sa trimita o scrisoare unui ziar, in speranta ca astfel isi va salva familia, inseamna ca puterea lui de a intelege si de a indura a ajuns la capat: „Am sa incerc sa va povestesc citeva probleme ale familiei mele si sa va rog, daca este cu putinta, sa ma ajutati si pe mine sa le depasim si sa am in continuare mama, tata si frati, sa nu ajungem sa ne despartim. Nu stiu cum sa va spun sa fiu inteles mai bine; sint inca un copil si nu stiu de unde sa incep… Am indraznit sa va scriu din disperare…“.

Scrisoarea am primit-o de la Marius Petrisor Drilea, din satul Fratila, comuna Bulzesti. Pe patru foi sacrificate din caietul de romana, baiatul ne-a scris cu litere marunte trista poveste de-a dreptul incredibila a mamei sale.

Marius venise deja pe lume cind Ioana s-a hotarit sa faca nunta cu tatal lui, dupa noua ani de convietuire. „Tocmisem lautarii si bucatarii cam cu doua luni inainte, cum se face la noi. Barbatu-meu s-a certat cu parintii mei si a plecat definitiv la el, in Moldova, ca de acolo era. A ramas ca nu mai fac nunta, dar au venit lautarii si bucatarii la poarta si mi-au zis ca lor trebuie sa le dau banii orice ar fi. Si atunci m-am luat cu barbatul de acum, cu Gheorghe. In vinerea nuntii, cuscrele s-au certat, a iesit cu bataie si a plecat si al doilea barbat, la Balcesti. Am ramas singura sa fac nunta. Cine a mai vazut nunta fara ginere! Se uita lumea ca la circ. Seara tirziu au venit cumnatii de la Balcesti, cu caruta, sa ma ia. Am plecat cu ei. Eram imbracata in mireasa, cu coronita pe cap si voal. Se cruceau cei care ne intilneau! La trei din noapte sa vezi mireasa pe drum, in caruta. Un sofer de pe salvare s-a oprit si si-a facut semnul crucii; o fi crezut ca e vreun semn rau. Si ploua! Ploua cum nu mai vazusem niciodata… Eram uda pina la piele“, si-a amintit femeia de ziua la care visase o viata si pe care si-o inchipuise cea mai frumoasa. Pe Ioana am gasit-o pe prispa casei, leganindu-si baietelul de sase luni pe genunchi. Marius, cel care ne-a scris, era plecat la scoala.

„Noi stam in casa cu bunicii. Acestia nu ne iubesc pe noi si pe mami. …Ne-au batut si ne-au gonit. Am fugit cu mami prin gradina si am stat o saptamina prin porumbi si prin vie. Atunci s-a pus un potop de ploaie… Bubuia si fulgera, iar noi nu aveam decit o perna la noi si o patura pe care mami o punea jumatate sub mine, iar cu cealalta jumatate ma invelea. Ei i s-a facut rau. Au dus-o mosii mei cu masina la spital, la Balcesti. Pe mami au luat-o durerile si a nascut, pentru ca era gravida in luna a 9-a“.

Ioana spune ca neintelegerile cu parintii provin de la faptul ca ea nu este copilul lor natural. A fost infiata cind avea citeva luni, fara sa fie intocmite actele adoptiei. Alt motiv este ca Gheorghe nu a reusit sa le patrunda in inima asa cum facuse primul barbat. Certurile se tin lant si Ioana a ajuns chiar la judecata cu parintii adoptivi: „Am vrut sa plec definitiv. Nu mai induram nici eu, nici copiii. M-am judecat cu ei trei ani, sa-mi dea si mie din ce-am muncit. Pina la urma am fost nevoita sa ma intorc acasa si sa-i rog tot eu sa ma lase sa stau la ei, cu copiii si cu sotul meu“. Femeia s-a gindit la o solutie pentru a pune capat vietii amare pe care o duce si pentru a-si salva copiii deja traumatizati. In timpul primei casatorii, Ioana a cumparat impreuna cu primul sot zece ari de pamint pe care voiau sa isi construiasca o casa, dar nu au reusit din cauza lipsei banilor. „Am fost acum la primarie si le-am spus ca eu imi ridic o cocioaba acolo, sa ma mut cu copiii. Mi-au spus ca nu pot, ca pamintul a fost concesionat, nu cumparat. Trebuia sa imi construiesc casa la un an dupa concesionare si au trecut deja zece si nu mai am dreptul. Mi-au zis sa il concesionez iar, dar de unde bani?“

„Acest tata de acum, pe care il iubesc si il respect pentru ca nu face deosebirea intre mine si fratii mei, copiii lui, a inceput sa isi inece amarul in bautura, sa devina violent cu mami si sa ii vorbeasca urit. Dar partea cea mai dureroasa este ca mami a vrut de multe ori sa se omoare. Ma rog in fiecare seara la Dumnezeu si in fiecare zi, la scoala, ma gindesc daca o sa o mai gasesc pe mami meu acasa…“

„Daca nu ma lasa sa imi incropesc o camaruta pe pamintul ala , nu imi ramine decit sa imi fac moarte. Chiar mama imi spune: fata, sa te muti la baba-ta (adica la bunica mea moarta, la cimitir), ca eu nu te mai tin!“, a spus Ioana, stergindu-si lacrimile cu mineca bluzei. Primaria Bulzesti a promis insa ca ii va ajuta pe copii si pe femeie. „O sa ii reconcesionam terenul, pe care o sa poata sa isi ridice ce vor ei. Pentru ca sint foarte saraci, o sa le dam posibilitatea sa plateasca esalonat, pe parcursul a zece ani. Asta inseamna ca vor plati aproximativ 60.000-70.000 de lei pe an“, a spus Marin Merisanu, secretarul primariei.

„Va rog foarte mult sa imi scuzati scrisul. Am scris aceasta scrisoare in timp ce il culcam pe fratiorul meu cel mic si il legan pe picioare. Nu mai stiu cum sa fac sa o scot pe mami din starea in care a ajuns si sa o indepartez de aceste ginduri de a se omori! Va rog sa ma scuzati pentru indrazneala de a apela la dumneavoastra. Chiar daca nu ma veti putea ajuta, eu tot va respect si va iubesc la fel de mult. Am indraznit sa va scriu din disperare. Va multumesc si va sarut miinile. Marius“.