Sunt tineri, danseaza si o fac foarte bine. Au câstigat concursuri internationale insemnate. Ce-i deosebeste insa de restul tinerilor de vârsta lor este faptul ca s-au nascut cu grave deficiente auditive. Putini craioveni stiu insa ca in cadrul Grupului Scolar pentru Elevi cu Deficiente functioneaza o trupa de dans care s-a facut cunoscuta peste hotarele tarii.
„As vrea ca toata lumea sa stie cum se lucreaza cu acesti copii, ce-i face deosebiti de restul tinerilor. Dupa munca de o viata cu ei, in prezent conduc a sasea generatie si simt ca am realizat ceva. Am muncit cu copii pe care cei mai multi dintre semenii nostri ii considera ciudati. Ideea de a forma o trupa de dans mi-a venit cu multi ani in urma, când lucram ca profesoara de sport in aceasta scoala cu copii cu deficiente auditive. Intr-o zi, pe culoarele scolii am vazut doua tinere dansând. Le-am intrebat atunci daca le place si cum pot sa faca asta din moment ce ele nu aud muzica. Mi-au raspuns ca nu pot sa explice, dar simt miscarile“, a inceput povestirea Georgeta Laura Golubovici, profesoara pensionata de peste sapte ani, dar care nu poate sta departe de pasiunea vietii, venind zilnic la orele de dans cu „copiii ei“.
Premii I câstigate in concursuri nationale si internationale
In prezent, copiii din cadrul Grupului Scolar pentru Elevi cu Deficiente Auditive Craiova invata dans modern, dans contemporan, dans de societate (clasa latino: samba, cha-cha, rumba, jive, passo doble), dansuri de revista si dans popular. Acesti copii minunati cu vârste cuprinse intre 15 si 18 ani au demonstrat la fiecare evolutie pe scena ca au un talent care ii face cu totul deosebiti. Dovada stau si nenumaratele premii I obtinute si aparitiile televizate. Fiecare pas de dans pe care il fac impresioneaza si arata, dupa cum declara si doamnele profesoare care ii invata si le coordoneaza miscarile, Georgeta Laura Golubovici si Filomela Salahoru, ca „au puterea de a trai normal intr-o lume care ii considera anormali“. Pe lânga premiile obtinute la concursurile nationale organizate de Asociatia Surzilor din România, acestia au participat si la concursuri si festivaluri internationale. Premiile vorbesc de la sine: locul I la Festivalul „Gratie si fantezie“ de la Râmnicu Vâlcea, premiul I la Festivalul de dans „Perla marii“ de la Mamaia, premiul special la Festivalul Artei si Culturii de la Ankara, alte spectacole realizate in colaborare cu studentii surzi din Washington etc.
Fata de dansatorii care aud, copiii surzi au o tehnica de invatare a pasilor de dans mult diferita si greoaie. In prima faza, profesoarele de dans realizeaza coregrafia, in functie de cum „le inspira melodia“, apoi ii invata pasii, tinând cont ca tinerii nu aud muzica. „Urmatoarea etapa este cea mai grea. Copiii deja stiind miscarile pe care trebuie sa le faca, noi dam drumul la muzica si incercam sa ii sincronizam. Ii dirijam imprimând ritmul muzicii pe cel al digitatiei noastre. Permanent stam in fata lor sau intr-un loc de unde ne pot vedea pentru a ne urmari. Fata de repetitiile in care copiii aud, noi muncim cel putin triplu. Sunt foarte receptivi, insa partea dificila este sincronizarea pasilor cu muzica“, au continuat profesoarele. Trei minute de dans ii epuizeaza la maximum, concentrarea si sincronizarea obosindu-i enorm.
Au câstigat concurând cu copii normali
Cele doua profesoare admira vointa copiilor de a demonstra, in ciuda handicapului, ca realizeaza ceva. Le doare sufletul când societatea ii marginalizeaza. Insista ca oamenii sa stie ca acesti tineri „nu sunt catelusii schiopi ai societatii“. Satisfactia cea mai mare a profesoarelor este aceea ca de cele mai multe ori au concurat cu tineri fara probleme auditive si nespunând ca elevii lor nu aud si au avut marea bucurie ca trupa lor sa câstige marele premiu. Au facut trupa de dans craioveana cunoscuta in Cehia, Turcia, Danemarca, Bulgaria. Pentru ca tinerii sa prinda pasii unei singure melodii este nevoie de o luna de repetitii.
Satisfactia cea mare -copiii le spun pe nume
Selectia pentru trupa de dans a scolii este extrem de serioasa. Tinerii trebuie sa demonstreze in primul rând ca isi doresc sa danseze, abia apoi intervine talentul. „Pe cei care vor sa incerce ii testam cu câtiva pasi si le cerem sa reproduca miscarile pe care noi le aratam. Am avut un elev care isi dorea sa intre in trupa, dar nu era talentat. Am lucrat chiar si separat cu el, vazând ca isi doreste. In numai un an a devenit liderul grupului“, a mai spus Filomela Salahoru.
Cele doua profesoare nu simt oboseala când lucreaza cu acesti minunati copii. In ciuda problemelor personale, ele apar zilnic zâmbind in fata ucenicilor lor. Cu satisfactie si lacrimi in ochi, povestesc ca sunt fericite, au fost acceptate si sunt iubite de elevii lor. „Copiii nostri de la scoala ne spun pe nume. Asta e dovada clara ca ne iubesc si apreciaza si ca le-am câstigat sufletelele“, a spus Filomela. Joi seara, elevii lor au prezentat pe scena Centrului Militar un spectacol emotionant dedicat implinirii a 50 de ani de la infiintarea Grupului Scolar pentru Elevi cu Deficiente Auditive Craiova. Cele doua profesoare, in fata scenei, asezate in primul rând, le-au coordonat toate miscarile, iar in final, când publicul aplauda fara incetare, au plâns…
