Nu cedează „rechinii şi şacalii“…

In decursul acestui an am fost deseori surprinşi de discrepanţa dintre anunţurile şi promisiunile unor ministeriali in mass-media şi realităţi privitoare la preţurile unor produse alimentare de bază, mai ales.

Astfel, de citeva luni s-a tot anunţat că se va ieftini piinea şi se justifica acest lucru, pe bună dreptate, prin scoaterea de la rezerva de stat a multor mii de tone de griu, prin importul fără taxe vamale şi TVA a altor cantităţi vagonabile de griu şi prin reducerea la jumătate, cel puţin, a preţului griului romanesc din acest an, datorită recoltei bogate realizate, in raport cu cea din anul trecut, care a impus atunci preţul de azi al piinii. Au urmat negocieri şi „promisiuni“ surprinzătoare ale patronatului piinii. Citez din memorie: „… dacă patronatul ar reduce preţul piinii cu 300 de lei pe kilogram – vai, ce mare reducere, ce mare sacrificiu!… – comercianţii il vor creşte“… Aberaţie! De aceea, mă intreb retoric: cum e posibil ca in situaţia in care marii fabricanţi de piine şi societăţile comerciale de cereale să restituie imprumuturile de la fondul de rezervă al statului la preţul de jumătate prin griul cumpărat din producţia acestui an, după ce au beneficiat şi de facilităţile la marile cantităţi importate, dar să reducă preţul piinii de 400 de grame, numai cu 300 de lei? Nu numai că n-au făcut nici măcar acest lucru, ci continuă să avertizeze că, de la inceputul anului viitor, piinea se va scumpi, in timp ce micii producători privatizaţi ne oferă piinea de 400 de grame cu 5.500-6.000 de lei, iar la Craiova se vinde cea de 370 de grame cu 8.000 de lei? Explicabil: cind conducerea unei societăţi comerciale deţine majoritatea acţiunilor, fixează in mod arbitrar şi discreţionar preţul, pentru a-şi asigura venituri impunătoare aduse lunar de dividende – „rechinii nu cedează!…“, nu renunţă la pradă, cu atit mai mult, cu cit ştiu că micii producători de piine nu pot acoperi nevoile pieţei. In plus, mizind pe scumpirea in viitor a piinii, aşa după cum preconizează ei, creşterea preţului se adaugă la cel menţinut de ei mărit – de unde, noi ciştiguri…

O situaţie similară s-a petrecut la carnea de porc, urmărindu-se şantajarea guvernului şi silirea lui la noi concesii. A fost suficient ca patronatul să anunţe că aceasta se va scumpi cu 25% dacă guvernul nu va menţine scutirea de impozit de taxele de impozitare şi de TVA a importurilor, ca şi pină atunci, pentru ca a doua zi magazinele de specialitate şi carmangeriile s-o şi pună in aplicare, deşi carnea fusese cumpărată pină in preziua acestui anunţ la preţuri reduse – negustorie, ciştiguri ilicite!… S-a ajuns astfel ca preţul pulpei de carne de porc să crească la 160.000 lei/kg, faţă de 120-125.000 de lei, al slăninei la 60.000 de lei, faţă de 20-25.000 de lei, al oaselor cu „uşoare urme de carne“, la 35-40.000 de lei, faţă de 15-20.000 de lei, ultimele constituind „delicatesele“ hranei celor mulţi. Şi culmea!… să menţină aceste preţuri şi după facilităţile acordate de guvern. In ceea ce priveşte specialităţile, cei mai mulţi nu pot face altceva decit să le adulmece şi să inghită in sec, făcindu-se că mănincă şi crucindu-se de cit costă…

Deşi patronatul şi Ministerul Agriculturii au anunţat, in urma facilităţilor menţionate, o creştere doar cu 10%, patronii unităţilor de specialitate „se fac“ că n-au auzit şi „urcă, urcă“ mereu preţurile pină şi la carnea de vită. Aşa se face că mincăm – dacă mincăm – carnea de import şi pe cea din producţia autohtonă, reduse ca preţ de livrare – deci mai ieftine decit acum aproximativ două luni, dar scumpite in magazine. Deci, nici „şacalii nu cedează!“… Şantajul le-a reuşit.

Trecind, nu demult, prin magazine – mai mult pentru a privi, decit pentru a cumpăra, i-am auzit pe mulţi prezumtivi cupărători intrebind de ce nu s-a redus preţul cărnii de porc de la cota de 25% cu cit se scumpise, la cea de 10%, cit s-a anunţat de către autorităţi. Răspunsurile bietelor vinzătoare, care nu au nici o vină, deoarece au rămas tot cu salariul minim pe economie, sunau cam astfel: „Dacă patronul a cumpărat cu 25% mai scump, cum să vindă numai cu 10%? Cind s-o epuiza stocul, l-or reduce“ – vorbă să fie, adăugăm noi.

Ne intrebăm: au cumpărat atit de multă carne, incit să nu se epuizeze timp de două luni? Logic este să cumperi in cantităţi mari cind e ieftin, să ai ce vinde, spre a ciştiga după anunţata scumpire, nu invers!

In sfirşit, o veste „imbucurătoare“: unii comercianţi au redus zilele acestea preţul cu 1.000-3.000 de lei/kg, adică, cu 0,63-2%, după ce il urcaseră anterior cu 25%, făcind „sacrificii“, gindindu-se şi la „cei mulţi“… Să tot trăieşti!…

Ce să mai vorbim de „mult-trimbiţatele“ intervenţii in toate mass-media ale dlui ministru Blănculescu, privitoare la „stirpirea“ mafiei pieţelor, la intrarea in „acţiune“ a poliţiei, in general, a poliţiei pieţelor – incă inexistentă – şi la reducerea preţului legumelor. Vorbe, vorbe in vint!…

Preţul zarzavaturilor – hrana de toate zilele a celor amăriţi – a crescut mereu: castraveciorii ajungind zilele acestea la 35-40.000 lei/kg, gogoşarul la 20.000 de lei/kg, gogonelele tot cam pe aproape, in timp ce producătorii agricoli stau cu căruţele, cu cotigile trase de amărita de vacă şi cu sacii plini pe marginile drumurilor dintre Pleşoi şi Drăgăşani şi de pe multe altele şi umplu maşinile speculanţilor la preţul de jumătate şi mai puţin faţă de cel cu care vind aceştia. Economie de piaţă sau capitalism sălbatic?

Unde este „armata“ domnului ministru Blănculescu – poliţia pieţelor, poliţia, in general, inspectorii Gărzii Financiare şi cei ai Autorităţii Protecţiei Consumatorilor? In birouri!… I-a văzut cineva prin pieţele Craiovei? De aceea ne merge bine şi huruzesc alţii.