Partidul Intregului Popor

PSD se aliaza cu PUR in ceea ce se numeste „Uniunea Nationala PSD+PUR“, semnul plus avind menirea unei polemici cu linioara din sintagma PD-PNL, intr-un efort de a angaja matematica in batalia electorala. Ulterior, PSD a angajat un parteneriat politic cu PUNR. PRM face alianta cu BNS. PNL si PSD si-au unit deja destinele in deja rutinata Alianta D.A., cunoscuta si sub numele mic de Alianta. PNTCD

s-a straduit sa se uneasca cu Actiunea Populara.

Sar in ochi, chiar din start, diferentele de ideologie dintre formatiunile implicate in crearea unor veritabile momente ale scenei politice 2004. PSD e un partid social- democrat, prin Ion Iliescu vadit inclinat spre extrema stinga. PUR e un partid eminamente liberal. PUNR isi intemeiaza programul pe nationalismul cu orgolii de a fi prin noi insine, fara ajutor american, si pe suspiciunea fata de maghiari, vazuti ca etern conspiratori fata de romanism. PRM are vadite conotatii de dreapta populista. BNS, ca orice sindicat, inclina spre stinga. In fine, PNL e liberal prin traditie bratienista si prezent de oameni bogati. PD a ramas de pe vremea lui Roman o formatiune a bugetarilor.

Astfel de logodne bizare sint de inteles postelectoral. Un partid cistiga scrutinul cu un scor insuficient pentru a alcatui o majoritate parlamentara. Si atunci apeleaza la un partid mai mic, caruia ii da posturi in guvern in schimbul unui numar de miini ridicate in Senat si-n Camera Deputatilor. Preelectoral, astfel de aliante sint mai putin intilnite.

De ce in Romania lui 2004? Si, mai ales, de ce acum, dupa 15 ani de la proclamarea alegerilor libere ca esenta a regimului postdecembrist? O posibila explicatie ar da-o, cred, cele mai des intilnite sloganuri in campania dusa de partidele mai acatarii: innoirea clasei politice. Alegerile locale au confirmat o tendinta a electoratului catre noutate. Nu e neaparat o tendinta de aplaudat. Noutatea e buna, poate, in amor, unde fiecare fusta noua pare alta si, mai ales, promitatoare de delicii pe care vechea nu ti le-ar asigura. In politica e o tendinta plina de riscuri. Asta deoarece nu totdeauna un partid nou e si unul mai bun decit un partid vechi.

Pe linga pastrarea notei de irational in optiunea de vot, aceasta tendinta de la locale izvoraste si din constiinta ca, de 14 ani, n-a aparut nici o formatiune mai acatarii. Tot cele vechi, incercate prin citeva alegeri, domina scena politica.

Pentru a satisface aceasta tendinta, partidele vechi s-au decis sa se uneasca in aliante menite a crea impresia de nou. Nu mai votam PSD sau PUR. Votam Uniunea Nationala. Nu mai alegem PNL sau PD. Alegem Alianta D.A.

O viata politica solida cere delimitarea ferma a hotarelor ideologice dintre partide. Romania n-a ajuns inca la aceasta performanta. Si asta pentru ca, din varii motive, n-avem un electorat impartit pe categorii constiente de propriile interese. Tot electoratul lui 2004 e o apa si un pamint. Unit de un singur interes: de a obtine fara a da. Un alt soi de electorat tipic partidului unic. Astfel ca, incet-incet, Romania se indreapta catre o noua formatiune politica: Partidul Intregului Popor.