In curtea Scolii nr. 23 din cartierul craiovean Brazda lui Novac si-a instalat cortul Gheorghe Dragu, un tinar de 34 de ani, care a fost lasat pe drumuri de rudele care i-au vindut apartamentul. Dupa moartea tatalui, Dragu a locuit pina acum doi ani impreuna cu mama sa in apartamentul pe care-l aveau in proprietate. Dupa ce si mama sa care l-a ingrijit s-a stins din viata, Gheorghe s-a trezit cu fratele vitreg din judetul Gorj ca vine si-si cere partea din mostenire. Ramas fara singurul sprijin in momentele sale de tulburare pe care le-a avut de cind era mic, Gheorghe Dragu a crezut ca-si poate gasi familia care a pierdut-o daca-si asculta fratele.
Cine nu e cuminte merge la Poiana Mare
Intr-un cort albastru de voiaj, daruit de putinii prieteni care i-au ramas, Gheorghe Dragu, Gigi cum il alinta prietenii, asteapta o minune prin care viata lui sa redevina cum a fost, normala.
„Cind a murit mama m-am pomenit cu fratele vitreg, din prima casatorie a mamei, ca a venit impreuna cu fata lui si mi-au zis ca inmormintarea costa 80 de milioane de lei. Eu eram foarte tulburat pentru ca o gasisem pe mama cazuta in camera din cauza unui atac cerebral. Am dus-o la spital si a doua zi a murit. Fata fratelui si nepoata mea, Aura Pitigoi, m-a prostit si m-a dus la notarul Nina Marinescu si am dat o procura. Cu procura aia mi-a vindut apartamentul si a luat banii, dar acolo era o clauza ca trebuie sa-mi ia casa. Au luat o camera la un camin de nefamilisti, in Brazda, dar nu a fost pe numele lor ca nu-mi venea nimic de platit. Atunci eu m-am enervat si ele au chemat politia, au zis ca sint nebun si pe urma m-au dus la Poiana Mare. Mi-au dat drumul dupa o saptamina, dupa care iar m-au internat si m-au tinut sase luni. Cind m-am intors vindusera si camera aia si am ramas pe drumuri. M-am dus sa caut familia fratelui si i-am gasit intr-o comuna, la Balesti, vai de mama lor. Vindusera tot din Tirgu Jiu si traiau multi in casa aia prapadita, unde eu nu am vrut sa stau. Nu aveam unde sa ma spal si nici ce sa fac. Asta-iarna am stat in scara blocului si de doua luni prietenii mi-au dat cortul, iar directoarea de la scoala mi-a ingaduit sa-l instalez aici. Asta e viata mea. Cind am venit de la Poiana Mare eram tot plin de bube si m-am tratat la dermatologie. Nu mai am acte, nu mai primesc pensie si traiesc din ce apuc. Noroc cu prietenii de la blocul in care am trait ca nu m-au uitat si ma ajuta cu ce pot“, povesteste impacat cu soarta Gheorghe Dragu.
Promisiuni electorale
Pina in urma cu un an, Dragu spune ca a primit in jur de doua milioane de lei pensie. De cind nu mai are nici casa, nici adresa, si nici acte de identitate nu mai primeste nimic de la nimeni. Pentru Statul Roman, Gheorghe Dragu nu exista, desi el traieste intr-un cort de voiaj in curtea Scolii nr. 23 din cartierul craiovean Brazda lui Novac. Nici o institutie a statului nu-i are in grija pe acesti oameni, care, dintr-un motiv sau altul, nu pot avea singuri grija de ei. Tinarul umbla curat si ingrijit imbracat, trezind compasiunea copiilor, care i-au fost vecini si i-au ramas prieteni. Toti spera ca primarul Aurica Solomon, care i-a facut o vizita electorala la cort, n-a uitat de existenta lui Dragu. Oliver Iancu, unul dintre pustii care-i poatra de grija omului din cort, spune: „Daca primarul Solomon ii va da lui Gigi o camaruta ne-am duce noi, toti prietenii lui, si am curata, am varui si i-am aduce de acasa tot ce este necesar. Nu putem sa credem ca primarul Solomon l-a vizitat pe Gigi doar asa, ca sa-l voteze lumea. Speram ca isi va aduce aminte de el“, spune Oliver, prea increzator in promisiunile electorale.
