Comisia adoptă noi norme de sprijinire a producţiei cinematografice

Comisia Europeană a adoptat criterii revizuite pentru evaluarea, în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, a schemelor de sprijin ale statelor membre în favoarea operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale. Noua Comunicare privind cinematografia permite acordarea de ajutoare pentru o gamă mai largă de activități, evidențiază marja de discreție de care dispun statele membre pentru a defini activitățile culturale care merită sprijinite, introduce posibilitatea de a acorda ajutoare mai substanțiale pentru producțiile transfrontaliere și promovează patrimoniul cinematografic. Comisia a luat în considerare observațiile primite în cursul a trei consultări publice cu statele membre și cu părțile interesate.
Noile norme extind domeniul de aplicare al Comunicării privind cinematografia din 2001 (a se vedea IP/01/1326), care prevedea numai ajutoare de stat pentru producția de filme, cu scopul de a include toate etapele unei opere audiovizuale, de la conceperea acesteia până la prezentarea în fața publicului. În principiu, intensitatea ajutorului care poate fi acordat unei opere cinematografice continuă să fie limitată la 50% din bugetul de producție. Costurile de distribuție și de promovare pot beneficia de un ajutor cu aceeași intensitate. Cu toate acestea, coproducțiile finanțate de mai mult de un stat membru pot primi în prezent ajutoare de până la 60% din bugetul de producție. Dimpotrivă, nu există limite privind ajutorul destinat scrierii de scenarii sau dezvoltării proiectului cinematografic ori operelor audiovizuale greu de realizat, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru în conformitate cu principiul subsidiarității.
În temeiul noilor norme, statele membre au în continuare dreptul de a impune beneficiarilor măsurilor de ajutor în domeniul audiovizualului condiții de teritorializare a cheltuielilor. Într-adevăr, o astfel de restricționare a normelor pieței unice a UE este justificată prin promovarea diversității culturale, care necesită conservarea resurselor și a cunoștințelor din sector la nivel național sau local. Normele revizuite asigură că astfel de obligații teritoriale rămân proporționale cu aceste obiective. În special, statele membre pot impune ca 160% din valoarea ajutorului acordat să fie cheltuite pe teritoriul lor. De asemenea, statele membre pot impune ca, independent de valoarea ajutorului acordat, un nivel minim din activitatea de producție să se desfășoare pe teritoriul lor, ca o condiție pentru a beneficia de ajutor. Acest nivel nu poate depăși 50% din bugetul de producție. În nicio situație, ca și în cazul normelor anterioare, obligația de teritorializare a cheltuielilor nu poate depăși 80% din bugetul de producție.  
 Noua Comunicare privind cinematografia subliniază, de asemenea, importanța obiectivelor legate de patrimoniul cinematografic, în privința colecționării, conservării și accesibilității filmelor europene. Statele membre ar trebui să îi încurajeze și să îi sprijine pe producători să depună o copie a operelor care beneficiază de ajutor pentru ca acestea să fie conservate și utilizate în scopuri necomerciale specifice.
Statele membre ar trebui să-și alinieze schemele de sprijin existente la această comunicare în termen de doi ani.