Intimplari cu moldoveni

Ne pare rau pentru olteni, dar evenimentele cu adevarat mari vin de data asta dinspre moldoveni. Un ins din Suceava, hotarit sa nu piarda ceva din procesul retrocedarilor, a cerut sa-si primeasca izmenele nationalizate de comunisti. O data cu casa. Daca nu mai e casa, macar chilotii. Desi pare anecdotica, istoria dovedeste ca romanul e conectat la realitate ca lipit cu superglue. O alta chestie tare e ca la Botosani, patria lucrurilor la mina a doua si a treia, centralele de cartier traiesc o noua tinerete. O buna parte din ele sint astazi magazine alimentare. Inutilitatea centralelor de cartier pleaca de la facturile mari si caldura putina sau lipsa. Sistemul centralelor, importat de mult de la rusi, moare astazi in intregul fost lagar comunist. El a fost invins de minicentralele nemtesti, englezesti, italienesti si olandeze. Acestea sint mici, sigure, consuma putin si dau mult. Exact invers decit sistemul care nascuse centralele de cartier. In aceste conditii, societatile de termoficare se reprofileaza pe comertul cu salamuri pline de e-uri si plantatii de musetel. Fiindca societatea de profil din Botosani a cerut primariei dreptul de a planta flori in dulcele tirg. Sigur ca da, pensionarului nu-i ramine decit sa plateasca mai departe pierderile termoficarii la pret de apa clocotita. In aceeasi zona geografica, in capitala seismelor noastre, la Focsani, primaria a primit o scrisoare de la Fidel Castro. In plina era a antraxului, pare o blasfemie. Consilierii s-au strins unii intr-altii, au pipait plicul, au facut un comandament de urgenta si l-au inaintat primarului. Primarul a anuntat politia. A aflat si presa. De toata istoria insa n-a aflat Fidel Castro, care nici n-a semnat si nici n-a pus vreo stampila pe misiva. In materie postala, imaginatia romanului a luat-o cu mult inaintea procesului de europenizare si intrare in NATO. Daca bin Laden poate fi rapus de ceva, doar bascalia romaneasca poate fi acel ceva. Lasa-l pe roman sa-si bata joc de antrax si virusi, de atentate cu bombe sau de vorbele de duh din Coran si ori te alegi cu un razboi, ori iti mor dusmanii. La Vaslui, tribunalul este luat cu asalt de candidatii la divort si partaje. Cauzele sint simple defecte omenesti: gelozia, saracia, violenta si betia. La sarac, divortul e simplu si vine ca o izbavire pentru nevasta batuta. La domnul Sorin Vintu, divortul cade ca o belea pentru cei care trebuie sa faca inventarul necesar partajului. Omul bogat simte insa la fel ca omul simplu, remarca G. Calinescu. Lasata singura la Roman, Angelica Vintu a fost la fel de singura si la Bacau, si la Bucuresti, si la Londra. A cui e drama, a ei sau a lui? Nimicurile din hectarele listei de partaj fac, cum se zice la fotbal, diferenta. Doar trairile sufletesti il apropie pe SOV de amaritii care divorteaza din pricina betiei si a saraciei si chiar de divortatii de la FNI. Dar nu pentru o astfel de drama au ajuns Sorin si Angelica la tribunal. Desi, dupa cum se aude, marele imperiu pare sa se risipeasca pe te miri unde si n-ar fi exclus ca, pina la urma, sotia lui SOV sa-si acuze barbatul de gelozie, violenta si betie si sa se restabileasca la Roman.