SECU&BASESCU

Ieri la prinz, intr-o conferinta de presa, Alianta Populara a scos din cine stie ce dulap un dosar. Pe o lista PCR apare si Traian Basescu, ca unul „care sprijinea Securitatea“. De aici concluzia ca primarul Bucurestiului este un fost informator etc. Sigur, ma intreb, cind a fost descoperit acest lucru? Cind l-a publicat presa, adica acum zece ani? Zilele astea? Sau dosarul a fost extras acum patru ani de la Cotroceni? E o simpla intrebare.

Povestea e veche, a mai aparut si nu stiu cit e de veridica. Daca PSD il avea la mina pe Basescu cu bomba asta, ii lua de mult gitul. Nu l-a avut. Sigur, in pozitia lui de capitan de nava, dar mai ales de la Anvers, e greu de crezut ca nu facea informari, nu dadea rapoarte. Pina unde mergea, nu stim azi povestea. Chiar daca dosarul lui a disparut din arhive acum patru-cinci ani, e de stiut ca se fac copii, sint retele cu care informatorul este conectat… Nu ramine anonim, orice ar face.

Alta intrebare priveste acest fel de a face politica azi. Cu dosarele, cu murdariile. Nu ai alte mijloace de a te impune, de a cistiga simpatiile electoratului, atunci scoti tot felul de chestii care nu au legatura cu subiectul. Totul e sa atragi privirile. In anul 2000, au fost „afacerea firul rosu“, apoi „Costea“… etc. Si nu l-au salvat pe Constantinescu. Amatorismul, lipsa de onestitate, prostiile costa. Tot in rusine a terminat, retragindu-se dintr-o competitie pe care nu era in stare sa o cistige. A fost el santajat cu alte dosare? Se stia cumva incondeiat de unii, de altii cu ce facuse la Cotroceni? Ca doar nu traia neobservat. E de stiut. S-a retras cind i s-a atras atentia ca exista niste dosare cu el insusi ca subiect? Daca nu, atunci de unde obsesia asta a dosarelor? Povestea cu scoaterea lor cind nu ai nimic de zis e caraghioasa si nociva. Nu duce nicaieri. In plus, da un ton prost acestui an electoral, care nu trebuie sa ajunga la „campanie murdara“.

Sigur, daca Basescu a fost

informator, trebuie sa se retraga. Aici nu incape discutie.

Sint destui politicieni, prin toate partidele, care au dat cu subsemnatul pe la Securitate, pe la PCR, pe la sefi, care pe unde a putut. Zelul lor a facut mult rau. Regimul antedecembrie ’89 statea in mare masura pe aceasta pinza de paianjen de delatori, hirtii strecurate pe sub usa, de soapte otravite. Nu trebuie acum sa resuscitam acel climat toxic, acele reflexe nenorocite de a-ti rezolva problemele turnindu-ti vecinul, colegul, rivalul unde trebuie. Acum, presa e in situatia de a primi delatiunile. Ca la conferinta de presa de duminica. Nu ne facem iluzii. Multi informatori ai fostei Securitati stau cu inima mica.

Daca iese miine cineva si le arata dosarul? Le-ar distruge carierea, i-ar face de ris. Si stau dumnealor cuminti. Ei fac parte din carnea de tun a politicii. Sint anonimii din parlament, care nu iau cuvintul, care se strecoara ca umbrele pe culoarele partidelor si voteaza asa cum li se cere. Sint si unii mai guralivi, care cred ca prostesc lumea. Altii si-au luat dosarele din arhive, pe la inceputul anilor ’90, si stau linistiti. Ei pot sa sara la bataie, sa faca garagata, sa se dea drept morali si chiar sa dea lectii. Dar stau ca popindaii la pinda, ca daca totusi… Daca ai fost informator, asa ramii. Din ziua aia, cind te-ai angajat, esti legat de miini si de picioare. La Secu intrai cindva, dar nu mai ieseai niciodata. Asa ca tipii au ramas tot cu constiinta aia otravita.

Ar fi perfect, daca la alegerile din 2004, nu ii vom gasi pe nici o lista. Dar ar insemna sa fim naivi, daca am vedea asta si realizat. Vor ramine destui, pe care noi, naivii, ii vom vota fara sa stim cu cine avem de-a face.