Istoricul de artă român şi membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş, a ţinut, în 1922, la Craiova, o conferinţă despre arta din Bănie, în special despre Biserica „Sf. Dumitru“.
Rezumatul acestei conferinţe, care a avut loc la 12 martie 1922, îl găsim într-un număr din acelaşi an al Arhivelor Olteniei. „În Craiova şi în împrejurimile sale se găsesc însemnate monumente istorice, pe care e păcat că nu le cunosc şi nu le preţuiesc îndestul craiovenii, aşa cum nu ştiu măcar de existenţa a numeroase obiecte de artă ce se află în micile muzee locale (Aman şi cel regional dela Prefectură) aşa de rar cercetate de cei din oraş. Multe din aceste obiecte de artă au fost răpite din muzee şi locuinţe româneşti de către germani, în timpul invaziei şi ocupaţiei“.
„Cei de ieri nu ştiau ce ştim noi azi“
Tzigara-Samurcaş vorbea, la acea vreme, despre Biserica „Sf. Dumitru“, ca fiind printre cele mai de seamă monumente istorice ale Craiovei, restaurată de răposatul Lecomte du Nouy, un arhitect francez însărcinat de regele Carol I cu lucrările de restaurare a câtorva monumente bisericeşti din ţară. „Astăzi nu se dărâmă un monument ruinat spre a face în locu-i un altul la fel, ci se consolidează, se repară, se întregeşte. Dacă este aşa, trebuie să judecăm că, după cum în chirurgie altele sunt mijloacele de astăzi faţă de cele de acum 50 de ani în refacerea oamenilor, tot aşa e şi în arhitectură; ştiinţa a înaintat, metodele s’au perfecţionat. Cei de ieri nu ştiau ce ştim noi azi. Restaurarea era înţeleasă pe atunci, de cei mai mari şi pricepuţi specialişti, aşa cum o făcea Viollet-le-Duc şi după el L. Du Nouy. Aşa s’a restaurat Notre Dame de Paris şi tot aşa Castelul dela Pierrefonds“. Oprindu-se la biserica din Bănie, Tzigara-Samurcaş spune că B.P. Hasdeu, în „Originele Craiovei“, „povestia cum a găsit biserica bănească în ruină pe la 1870, că zidurile îi erau crăpate, că ploaia pătrundea peste tot înăuntru şi că doar un brâu de fer ce o încingea de jur împrejur o mai susţinea“. Cum era oare biserica veche Sf. Dumitru? „Noi ştim că pe vreme când se va fi zidit, în arhitectura noastră bisericească de pe aici domnia curentul sârbesc, cel venit dinspre Dalmaţia vecină cu Italia, şi subt această nouă formă stilul bizantin trece şi el la noi pe drumul Sârbiei. Subt asemenea influenţe trebue să se fi ridicat vechea clădire a bisericei băneşti craiovene în forma ei primitivă“.
„Unul dintre cele mai nobile monumente“
Biserica „Sf. Dumitru“ a suferit în cursul veacurilor mai multe reparaţii radicale. „Un document din anul 1770 vorbeşte de altă restaurare a acestei biserici, subt Manolache Russet Voevod, de către boerul Const. Argetoianu, afirmând, de asemenea, că Sf. Dumitru e o biserică «domnească», «de iznoavă înfrumuseţată». Înfrumuseţarea se înţelege pe dinăuntru, căci bisericile munteneşti nu se jugrăveau pe dinafară“.
Prin simplitatea liniilor sale, „Biserica «Sf. Dumitru» e unul din cele mai nobile monumente ce onorează Ţara Românească. Marele arhitect francez Revoil, pe care îl chemase regele Carol I spre a studia şi apoi a-şi spune părerea asupra construirei bisericei basarabeşti craiovene, s’a pronunţat în raportul său într’un mod elogios cu privire la reconstruirea aceasta. El remarcă frumoasele proporţii ale monumentului, originalitatea în aşezarea cărămizilor şi la dispoziţia arcaturilor, care au fost conservate întocmai ca la vechile biserici româneşti.
Pentru ca biserica să fie cu totul gata, se încheie rezumatul, nu mai lipsesc de cât doi metri de pictură decorativă jos, şi podeala. Mai lipsesc şi plăcile de marmoră ce vor îmbrăca o mică porţiune din pereţi. Acestea nu ar costa doar sume fabuloase. Oare din atâţi milionari câţi sunt în Craiova, nu se vor găsi câţiva care să contribuiască la terminarea lucrărilor întrerupte din lipsă de bani? Iar din descendanţii acelor boieri iscăliţi în josul documentului lui Manolache Russer, nu s’ar afla cari să dea câte-va mii de lei pentru a se termina şi reda cultului acest Partenon al Olteniei?“. Partenonul i s-a redat Olteniei. Rămâne să i se mai redea şi alte zeci, poate sute de monumente istorice, care-şi aşteaptă de ani buni un restaurator care să le-nvie.
