GdS vă prezintă povestea de viaţă a unui tânăr craiovean, Marius Cazacu, pentru care cuvintele „container“ şi „pubelă“ au altă conotaţie
Există oameni care muncesc de dimineaţa până seara târziu în condiţii dificile. Meseria lor este aşa de ocolită de alţii încât oamenii care o practică primesc un spor de ruşine, inclus în salariu. Dintre cei care o practică, nu rezistă mulţi în branşă şi abandonează meseria. De regulă, sunt oameni simpli, care nu cer prea multe facilităţi, nu vor maşină la scară, telefon de firmă cu tot felul de gadget-uri, nu vor cel mai performant laptop şi nici abonament la sala de fitness sau asigurare privată de sănătate. Ei doar muncesc şi îşi văd de containerele lor. Aceştia sunt gunoierii. Marius Cazacu este unul dintre ei. El are 34 de ani şi lucrează la SC Salubritate Craiova SRL de multă vreme. L-am întâlnit cu echipa de lucru pe strada Nanterre din Craiova. Era în timpul turei lungi de 12 ore, lângă o platformă de gunoi. Vădit emoţionat că doreşte cineva „de la ziar“ să stea de vorbă cu el, îi spune şefului său că el nu ştie ce să spună, că nu a mai dat interviuri până acum. În cele din urmă, tânărul din faţa mea, îmbrăcat într-o salopetă portocalie cu însemnele Salubrităţii, rupe tăcerea: „Lucrez de 12 ani ca gunoier. Nu am mai lucrat nicăieri în altă parte. Am venit aici pentru că a fost ăl bătrân tot aici şi am zis să-l urmez. Tata a lucrat aici ca mecanic auto, dar eu am ajuns gunoier“. Dacă faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi vă gândiţi, prin reducere la absurd, cum ar arăta Craiova dacă ar fi câteva zile în grevă generală gunoierii, aşa cum s-a întâmplat recent în Franţa, rezultatul ar fi greu de descris în cuvinte. Tânărului nu îi e ruşine cu meseria sa, ba dimpotrivă. Pentru el este o chestiune de mândrie că are studii şi că a trecut examenul de bacalaureat: „Am terminat liceul şi am luat bacul. Dar în ziua de astăzi unde să mai lucrezi? M-am obişnuit ca gunoier“. Ideea cu studiile este întărită şi de şeful coloanei auto de la Salubritate, Lucian Marinaş, care ia parte la discuţia noastră cu gunoierul.
„Să ştiţi că majoritatea celor de vârsta lui Marius au liceul terminat, au bacul sau măcar au făcut o profesională. Ei lucrează 12 cu 24, în sensul că 12 ore lucrează, apoi au pauză 24, dar să ştiţi că este o muncă grea ca gunoier“, a spus Lucian Marinaş.
Tânărul ne spune că s-a obişnuit cu meseria. „Nu îmi e ruşine cu meseria mea. De ce să-mi fie ruşine? Nu dau la nimeni în cap, nu fur. E o muncă cinstită şi nu are de ce să-mi fie ruşine. Nu îmi e greu deloc, pentru că asta fac de 12 ani“, susţine Marius Cazcu.
„Noi nu mai avem miros“
Marius spune că partea cea mai grea a meseriei este manevrarea vaselor de gunoi, aşa-numitele eurocontainere, pentru că sunt destul de grele (circa 400 de kilograme), din metale rezistente, pentru a nu curge gunoiul din ele. Este nevoie de doi oameni să manevreze uriaşele containere, chiar dacă au roţi. Mirosul pestilenţial nu-l mai deranjează de mult pe gunoier. „Noi nu mai avem miros. După o perioadă de timp, pur şi simplu te obişnuieşti. Oricum, mirosul acum toamna este mai suportabil. Vara, sunt probleme când apare lubeniţa. Dar ne-am obişnuit. Ne cunosc şi câinii vagabonzi“, spune gunoierul. Având în vedere că toată ziua aceşti oameni stau numai printre gunoaie, se naşte fireasca întrebare: unde servesc ei masa? Gunoierii spun că stau fie la iarbă-verde, fie „într-un loc mai aerisit, prin cartiere. Nu o să mâncăm lângă gunoaie, Doamne fereşte!“.
„Norocul gunoierului“
Partea frumoasă a meseriei este aceea că din gunoaie pot „răsări“ lucruri de valoare, pe care poate oamenii le-au aruncat din întâmplare. „Am găsit şi lănţişoare de aur, braţări de aur şi telefoane mobile perfect funcţionale. Dar ăsta e norocul gunoierului… Anul trecut, când dădeam cu mătura pe lângă container, am găsit un lănţişor de aur“, povesteşte zâmbind Marius Cazacu. Salariul lui este de 850 de lei net pe lună, plus bonuri de masă. De faţă cu şeful, omul spune că e mulţumit. Nemulţumirea celor care practică meseria aceasta este că se fură pubelele de gunoi din faţa curţilor, iar, de cele mai multe ori, proprietarii dau vina pe gunoieri.
Meseria merge mai departe?
Tânărul gunoier are doi copii gemeni, Marius şi Andrei, de cinci anişori. Culmea este că micuţii vor să devină, la rândul lor, practicanţi ai meseriei tatălui. „Partea şi mai frumoasă este că, de Sărbători, copiii îmi cer să le aducă Moş Crăciun câte o maşină de gunoi“, mai spune Marius râzând.
