Iarna grea pentru politicieni

Din punctul de vedere al politicienilor, democratia are un mare cusur. Din patru in patru ani, sunt alegeri. Toropeala placuta, pe fotoliile de parlamentar, indemnizatiile, excursiile prin lumea larga pe banii contribuabililor si multe alte placeri care dau farmec mandatului de „ales“ au, vai, un capat, cum are un capat si viata. Sigur, mai e ceva timp pana in noiembrie sau decembrie viitor, cand vor avea loc alegeri, dar, deja, emotiile s-au declansat. Vor mai figura oare pe liste?, se intreaba multi. Se vor fi pus, oare, de ajuns de bine cu cei care au painea si cutitul? Vor urma, apoi, obligatiile din campania electorala. Zambete, maini stranse, minciuni, discursuri.

Pe scurt, iarna care incepe va fi o iarna grea pentru politicieni. E ultima iarna dinainte de alegeri. Si nimeni nu e scutit de emotiile scrutinului. Alegatorii pot fi dispretuiti sau ignorati in liniste trei ani, dar cand se apropie alegerile trebuie tratati altfel. Trebuie sa fie maguliti cu vorbe frumoase despre „popor“, trebuie sa li se explice ca toate necazurile lor tin de dificultatile tranzitiei si, mai ales, de adversarii politici. Plus inevitabila mita electorala. PSD a descoperit brusc ca pensionarii o duc prost. Si s-a gandit, asemenea lui Ceausescu pe balcon, sa le mai dea „o suta de lei“. Poate, uita astfel ca, in timp ce ei nu au cu ce sa-si plateasca facturile la incalzire sau medicamentele necesare, altii s-au pricopsit din politica si prin politica. Trebuie obtinuta, de asemenea, „bunavointa“ taranilor. Trei ani, nici un picior de politician n-a deranjat gastele pe ulitele multor sate. In toata tara, satele s-au golit mai departe, ramanand locuite in special de batrani si de copii, fara ca asta sa le puna guvernantilor probleme. Acum, insa, ceva trebuie facut pentru a se evita surprizele la alegeri. Evident, nu drama satului romanesc intra in calcule (cine are timp de asa ceva?), nu paraginirea traditiilor si valorilor clasei care se afla la baza identitatii noastre e ceea ce ii framanta pe politicieni, dar, cum „la tara“ sunt milioane de voturi, putin praf in ochi e necesar. Viorel Hrebenciuc, care a calculat de cate fotolii are nevoie PSD in Camera Deputatilor, le-a explicat junilor pesedisti, la Consiliul National al Tineretului Social-Democrat, cum va functiona mita in lumea rurala. Patru milioane de tarani vor primi subventii (doua milioane de lei pentru fiecare hectar cultivat, pana la cinci hectare), iar pensiile vor fi majorate cu 400.000 pana la 800.000 de lei. Asta ne va asigura, a adaugat cam cinic dl Hrebenciuc, doua treimi din voturile de care avem nevoie. Nu era necesar sa mai precizeze ca n-au decat cei de la oras sa fie nemultumiti. PSD se bazeaza pe voturile obtinute la sate.

Deocamdata, politicienii mai pot respira usurati. Marele dezmat electoral va incepe dupa sarbatori. Atunci, populismul va da in clocot. Alegatorii vor fi coplesiti cu complimente, cu promisiuni, cu declaratii lingusitoare, capabile sa anestezieze nemultumirile. „Poporul suveran“ va fi indemnat prin pomeni, prin cadouri, sa uite ca trei ani a fost mintit, sa uite de hotiile care au transformat Romania in teren de prada. Caci acum Romania devine o urna. Dar, pana in Craciun si pana in Anul Nou, demagogia va avea alt discurs: reconciliere, armistitiu politic, ingroparea securii razboaielor de tot felul, atenuarea incrancenarilor, inseninarea polemicilor. Cel mult, implinirea a patrusprezece ani de la evenimentele din decembrie ’89 va infierbanta, probabil, spiritele. Cum a demonstrat Ion Iliescu la Congresul extraordinar al revolutionarilor, unde presedintele s-a dezlantuit, pur si simplu, impotriva „denigratorilor“, cum i-a numit el, care sustin ca „revolutia“ a fost, mai degraba, „o lovitura de stat“. In rest, ne vom aminti (ma refer la cei care au vazut filmul „Cainta“) de soldatii, imbracati in armuri, care, venind sa-i ridice pe suspecti, spun „Pace acestei case“. S-ar putea sa auzim in aceasta perioada si injuraturi, nu numai vorbe pioase. Dar dupa Anul Nou va incepe marele bal.