Eroul de la Lisabona a aflat de la un demnitar comunist din anii ‘80 că primul secretar de la Alba Iulia ar fi promis că la posibila finală a Cupei UEFA 1983, returul de la Craiova, cei de la Jidvei vor aduce pe stadionul din Bănie două cisterne cu şampanie de Jidvei şi urma ca, în caz că Universitatea câştiga Cupa, să bea şampanie din cupă toţi suporterii prezenţi pe „Central“.
I.J.: Cea mai lungă, dar şi cea mai frumoasă perioadă a carierei dumneavoastră de fotbalist aţi petrecut-o la Universitatea, afirmând că timpul petrecut la Craiova a fost o mană cerească! Ce v-a impresionat: valoarea coechipierilor, publicul fantastic, atmosfera din stadion şi din jurul echipei…?
G.C.: Întrebarea e ca şi…un răspuns, exact asta aş fi spus şi eu. Ar trebui să vorbesc de măreţia echipei Universitatea şi de măreţia publicului care venea pe fostul „Central“, dar care ne trata ca pe nişte zmei şi în afara stadionului. Eu am jucat în două perioade la Universitatea, 1974-1976 şi 1980-1983, iar între aceste perioade am jucat la Jiul. Am plecat de la Universitatea, în 1983, la CSM Râmnicu Vâlcea. În Craiova am stat efectiv 18 ani, perioadă în care am evoluat şi la alte echipe. Acolo mi s-au născut copiii. Ei sunt olteni puri în acte, deşi eu şi soţia nu suntem olteni. În ambele mele perioade la Universitatea, am întâlnit oameni minunaţi, începând cu marele Nelu Oblemenco şi terminând, ca să zic aşa, cu ultimul venit din afara Olteniei, Zoli Crişan, Dumnezeu să-i odihnească în pace pe amândoi. Cu toţi jucătorii de la Universitatea am fost într-o relaţie sinceră, prieteni adevăraţi. Nu conta diferenţa de vârstă sau cea de valoare.
I.J.: Cum a fost meciul de la Lisabona, ce lupte s-au dat în teren? Ce ar mai fi de povestit nepoţilor despre acea întâlnire în care aţi fost de netrecut, presa scriind că a fost meciul vieţii lui Ciupitu?
G.C.: Până la urmă, cel care a scris asta, că a fost meciul vieţii mele de fotbalist, a fost aproape de adevăr. Ce a fost în teren? Păi, a fost…0-0! Eu am intrat în teren încurajat de colegi. „Gata, moşule – aşa mi se spunea – e meciul tău!“. „Comanda la mine!“, am zis eu, încurajându-mă (şi) singur. Deşi Benfica era o echipă cu nume mari, sonore în Europa, nu m-am speriat, şi am tratat disputa ca un joc normal, „11“ contra „11“. Şi de-asta mi-a ieşit! Am fost primul la minge, am dublat şi m-am înţeles foarte bine cu Nae Tilihoi… „Negoro“ şi „Roşu“ au fost excepţionali pe părţile laterale, iar Silvică, cu braţele lui lungi, în mare formă. În acel meci, ne-am apărat cu toţii… până şi Cami venea în apărare, era un fel de turn. Da, Benfica ne-a dominat. Ne aşteptam la asta din partea unei echipe gazdă, care juca pe prime fabuloase. Noi însă, fără exagerare, am fost egalii lusitanilor, am făcut un joc bun, chiar dacă, repet, ne-am apărat. Ăsta-i fotbalul.
I.J.: Reveniţi acasă, la Craiova, aproape toată lumea vorbea numai de Universitatea în finala Cupei UEFA, de organizarea returului finalei, care ar fi trebuit să se joace acasă, la Craiova, adică era un optimism fără margini!
G.C.: Făcusem 0-0 la Lisabona, iar suporterii, şi nu numai, sperau că pe „Central“ îi vom învinge pe băieţii lui Eriksson, că vom reuşi meciuri calificante, aşa cum s-a întâmplat în retururile cu Bordeaux şi Kaiserslautern disputate pe „Central“. Reintra în formaţia noastră, pe lângă căpitanul Costică Ştefănescu, şi idolul tribunelor, Ilie Balaci. Erau totuşi argumente să sperăm în calificarea în finală, nu? În fine… Înainte de returul de la Craiova, unii prim-secretari de judeţ vorbeau despre acest eveniment din România, de şansa Universităţii de a juca, în premieră, o finală de cupă europeană. Ştiu o poveste simpatică de la Ion Radu, prim-secretarul Doljului de atunci. Omologul lui de la Alba Iulia ar fi promis că, la finala Cupei UEFA, returul de la Craiova, cei de la Jidvei vor aduce pe stadionul din Craiova două cisterne cu şampanie de Jidvei! Urma ca, în caz de câştigare a Cupei, să bea şampanie din cupă toţi suporterii prezenţi pe „Central“ la meci!
(Fragment din volumul „Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima“, ediţia a II-a, carte în curs de apariţie la Tipografia de Sud)
