Adevarul despre tulburarile rasiale de la Craiova si nu numai

In 1994, Craiova era impinzita de mii de manifeste ale Organizatiei de Lupta Impotriva Tiganilor (OLIT), in care cetatenii erau chemati sa porneasca lupta impotriva tiganilor, in special asupra celor condusi de Fulgeran. La fata locului, am constatat ca Fulgeran era un batrinel de 80 de ani si ca in spatele acestei manipulari colective se ascundea un conflict de putere intre PDSR (actualul PSD) si PD.

Pentru voturile celui mai mare ghetou din Romania, „cartierul“ Fata Lunii, care, prin liderii sai, poate influenta voturile a peste 60.000 de romi, cit se considera a avea judetul Dolj, s-a exploatat conflictul dintre doua neamuri de romi, dindu-se cistig grupului „Tatian“ (asociatia Partida Romilor), reprezentantul grupului „Fulgeran“ (asociatia Comunitatea Etniei Romilor) fiind arestat. La vremea aceea, Evenimentul Zilei semnala ca in spatele acestei afaceri murdare se ascund „diferendele“ dintre seful si adjunctul IJP Dolj, de fapt dintre sefii acestora. Tot la vremea aceea, nou-inscaunatul prefect Ion Calin, fost pina de curind secretar de stat sub ministeriatul lui Octav Cosminca, era viceprimarul Craiovei. In aceasta calitate, pentru serviciile aduse partidului, a autorizat reprezentantul Partidei Romilor sa infiinteze o piata de vechituri, in care accesul vinzatorilor era/este conditionat de inscrierea in asociatia roma satelit.

Desi PSD a pierdut alegerile, nimeni nu a fost interesat sa refaca tesutul social al Craiovei, OLIT continuind sa activeze ca structura paramilitara sub acoperisul unor firme de protectie si paza. Adresele catre forurile centrale si locale, prin care protestam asupra faptului ca romilor din Craiova le este interzis accesul in institutii, nu au avut nici un ecou, singurul eveniment pozitiv, realizat cu sprijinul local al mass-media si al studentilor romi, fiind presiunea ca patronul discotecii „Gin-Gin“ (fost ofiter de politie) sa scoata afisul prin care interzicea „accesul tiganilor“ (in 1999).

Acum, in pregatirea viitoarelor alegeri, OLIT, sub denumirea „Fratia“ (evidenta insinuare a unirii cu alte structuri), relanseaza aceeasi stratagema: anihilarea din timp a reprezentantilor celor care nu ar vota cu PSD. Pe alte paliere, parlamentarul PSD, Madalin Voicu, cere ca PNA si SRI sa controleze societatea civila roma (desi Partida Romilor, organizatie-satelit a PSD, nu poate explica suma de 1.600.000 USD primita de la bugetul de stat), BOR incearca sa impuna un „rege“ ortodox, in locul penticostalului Florin Cioaba, fara sa-i pese ca desacralizeaza insasi istoria Romaniei.

In toata aceasta cinica manipulare, mass-media se lasa antrenate, inconstient sau cu rea-credinta, incapabile sa asigure o minima comunicare sociala, conform deontologiei profesionale, ascunzind sub pres mizeria administratiei publice. Citind punctele de vedere ale ziarelor romanesti, nu poti sa nu-ti reamintesti modul in care justifica, in 1948, apartheidul dr. Malan, seful guvernului sud-african: „Diferenta de culoare nu este decit manifestarea fizica a contrastului dintre aceste doua ireconciliabile moduri de viata, dintre barbarie si civilizatie, dintre a fi pagind sau crestin…“.

Rasismul de dominatie, care defineste tulburarile rasiale de la Craiova, este sindromul recaderii in cetosul ev mediu al apartheidului sclavocratiei romanesti. La 1848, primarul Craiovei, Nicolae Romanescu, punea la dispozitia Revolutiei detasamente inarmate de „sclari tiganesti“, motivati de promisiunea dezrobirii; acum, in 2003, Stapinirea si-a pierdut obiectivele, nu si deprinderile.

Noul apartheid romanesc necesita o noua abolire, in care decolonizarea mintilor trebuie facuta prin ample programe de (re)invatare a cetateniei democratice, care sa determine memoria sociala romaneasca sa accepte diferenta culturala, reconcilierea cu trecutul (sclavia si deportarea romilor in Transnistria, excluderea sociala motivata rasial etc.).

Toate acestea sint posibile prin recladirea increderii si solidaritatii, mai ales prin mass-media, ca voce a societatii civile, ca formatoare a unei opinii publice responsabile, ca ultim bastion al democratiei. Poate singurul!