"Am depus mandatul deoarece nu mă agăţ de putere, pentru mine contează mai puţin dacă mai rămân în funcţie câteva luni, până la alegerile din noiembrie. Am luat decizia de a depune mandatul Guvernului pentru a detensiona situaţia politică şi socială din ţară, dar şi pentru a nu pierde ceea ce românii au câştigat: stabilitatea economică a ţării", a spus Boc.
El a făcut apel la maturitate către clasa politică pentru a trece rapid prin Parlament un nou guvern şi a mulţumit atât preşedintelui Traian Băsescu, pentru un "parteneriat corect în interes public" şi susţinerea măsurilor de reformă, cât şi foştilor şi actualilor miniştri din mandatul său.
"Aţi ştiut de prima dată că nu veniţi la un concurs de popularitate", a spus Boc miniştrilor.
Şeful Guvernului a arătat totodată că apreciază efortul PDL pentru a susţine măsurile anticriză dispuse de Guvern şi a apreciat că acest efort va fi răsplătit din punct de vedere politic.
El a mulţumit totodată populaţiei pentru că a înţeles în ultimii ani să suporte măsurile de reformă ale Guvernului.
Premierul a amintit că, pentru anul trecut, România a înregistrat, după doi ani de criză, o creştere economică de aproxmativ 2,5%, una dintre cele mai mari din UE, şi că pentru acest an Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional apreciază că România va avea o creştere economică mai mare decât cea din zona euro.
Reducerea inflaţiei la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani, un curs valutar stabil şi menţinerea sub control a datoriei publice şi a deficitului bugetar au fost alţi factori prezentaţi de premier drept efecte ale măsurilor economice corecte dispuse de Guvern în mandatul său.
Boc a susţinut că nu există un risc de neplată a salariilor şi pensiilor şi că stabilitatea economică înseamnă şansa pentru viitorul apropiat de creştere a salariilor şi pensiilor.
"Această stabilitate economică trebuie apărată cu orice preţ şi nicium preţ nu este prea mare pentru asta", a spus Boc.
Premierul le-a transmis, luni dimineață, liderilor coaliţiei că vrea să se retragă de la conducerea Guvernului, au declarat agenţiei Mediafax surse oficiale. În acest context, liderii coaliţiei discută şi despre posibilitatea organizării alegerilor anticipate.
Preşedinţia a anunţat, săptămâna trecută, că şeful statului a invitat partidele parlamentare la consultări, luni, separat – opoziţia de la ora 12.00, iar puterea de la ora 13.00.
A supraviețuit după 10 moțiuni de cenzură
Emil Boc a fost prim-ministru din decembrie 2008, el supravieţuind în faţa a zece moţiuni de cenzură, inclusiv uneia adoptate de Parlament, înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2009, dar a depus mandatul guvernului său pe fondul nemulţumirilor din partid şi a protestelor de stradă.
Primul Cabinet condus de Emil Boc s-a format după alegerile parlamentare din 2008, când PDL şi PSD au format alianţa despre care preşedintele Traian Băsescu spunea că o visase dintotdeauna.
Boc nu a fost prima opţiune pentru funcţia de premier, el fiind nominalizat abia după ce Theodor Stolojan a renunţat la funcţie, înainte de a fi învestit de Parlament, motivele neoficiale vehiculate de presă fiind legate de faptul că nu putea să îşi demită miniştrii decât cu acordul liderilor PSD şi PDL.
Denumit de presă şi politicieni "Guvernul Boc I", Executivul PDL-PSD a funcţionat până în septembrie 2009, când PSD s-a retras de la guvernare, după ce premierul l-a revocat din funcţie pe Dan Nica, ministrul PSD al Internelor, ca urmare a unui scandal legat de posibile tentative de turism electoral.
Primul guvern condus de Boc s-a confruntat cu două moţiuni de cenzură depuse de PNL şi UDMR, "Marea păcăleală PDL-PSD" (mai 2009) şi "Guvernul PDL-PSD a hotărât decât muncă fără rost, mai bine puţin şi prost" (septembrie 2009), ambele respinse de majoritatea confortabilă asigură de parlamentarii PDL şi PSD.
Retragerea PSD de la guvernare, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, a fost urmată de depunerea, în octombrie 2009, unei noi moţiuni de cenzură, "11 împotriva României", aluzie la cei 11 miniştri PDL care asigurau interimatele şi la conducerea ministerelor ce reveniseră PSD.
Votul parlamentarilor PSD, PNL şi UDMR a făcut ca moţiunea să fie adoptată de Parlament, premieră în politica românească de după 1989.
Demis în data de 13 octombrie 2009, Guvernul Boc I a continuat să funcţioneze interimar până după alegerile prezidenţiale, variantele cu Lucian Croitoru şi Liviu Negoiţă premieri fiind respinse de Parlament.
Realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte, în 6 decembrie 2009, a dus la cooptarea UDMR şi a minorităţilor naţionale alături de PDL şi formarea aşa-zisului "Guvern Boc II".
Constituit în baza unei fragile majorităţi parlamentare, al doilea Cabinet condus de Emil Boc a supravieţuit în faţa a şapte moţiuni de cenzură, două dintre acestea nemafiind votate în Parlament.
Despre o posibilă demisie a lui Emil Boc presa a mai scris în urmă cu aproape un an, în martie 2011, vehiculându-se atunci inclusiv presiuni în acest sens din partea lui Traian Băsescu.
PDL se pregătea de alegeri interne, iar presa a speculat faptul că preşedintele şi-ar fi dorit un premier tehnocrat, Boc urmând să se ocupe doar de partid.
Inclusiv unii membri PDL, precum Cristian Preda şi Monica Macovei, au alimentat informaţiile despre o posibilă demisie a lui Boc, în contextul unor repetate întâlniri ale preşedintelui Băsescu cu liderii şi parlamentarii PDL.
În cele din urmă, opinia majoritară în PDL a fost în favoarea lui Boc, care şi-a păstrat şi funcţia de prim-ministru, dar şi preşedinţia PDL.
Demis şi reînvestit, remaniat în mai multe rânduri, Guvernul condus de Emil Boc, în diversele formule, a avut doi miniştri care au supravieţuit din 22 decembrie 2008 până în prezent: Cătălin Predoiu la Justiţie şi Elena Udrea la Turism şi apoi la Dezvoltare Regională şi Turism.
De la şefia Clujului la şefia Guvernului
Fostul premier Emil Boc a avut până în prezent o carieră politică presărată cu multe succese electorale, fiind, pe rând, deputat, primar, preşedinte de partid şi premier, însă mereu în umbra lui Traian Băsescu.
Emil Boc a fost deputat PDL, primar de Cluj, preşedinte al democrat-liberalilor şi premier, fiind primul şef de Guvern demis în urma aprobării unei moţiuni de cenzură.
Boc este perceput drept un politician fidel şefului statului, în a cărui umbră a fost constant plasat de către adversarii săi. Om cu o bună pregătire teoretică, Emil Boc era, la 42 de ani, un politician care, cu excepţia mandatului la conducerea Clujului, nu a ocupat funcţii importante în aparatul de stat.
Emil Boc s-a născut în 1966, la Răchiţele, în judeţul Cluj, şi a absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie (1991) şi Facultatea de Drept (1995).
Emil Boc s-a făcut remarcat ca deputat în legislatura 2001-2004, fiind perceput ca unul dintre parlamentarii cu cele mai coerente şi aplicate discursuri. Ziariştii spuneau despre el, în acea perioadă, că este mereu foarte bine documentat şi apreciau faptul că Boc era disponibil pentru declaraţii aproape oricând, indiferent de oră.
Boc a fost primar al Clujului din 2004, când, răspunzând chemării partidului, a câştigat alegerile în faţa lui Gheorghe Funar. Acea victorie a fost una de răsunet, în condiţiile în care Funar, care condusese ani lungi destinele Clujului, părea invincibil. Sub conducerea lui Funar, Clujul ajunsese un oraş despre care se spunea din ce în ce mai des că este izolat social şi economic, iar victoria lui Boc a fost aplaudată, din această perspectivă, chiar şi de către unii adversari politici ai democrat-liberalului.
Mandatul său a fost reînnoit la alegerile locale din vara anului 2008, cu un scor foarte bun. Preşedintele Băsescu menţiona, cu acea ocazie, că toţi politicienii şi analiştii care l-au criticat şi au râs de Boc pentru că ar fi "trompeta" sau "marioneta" şefului statului ar trebui să îi ceară scuze primarului Clujului, după scorul electoral obţinut de acesta.
La finele anului 2008, Boc a răspuns din nou chemării partidului şi s-a înhămat la dificila sarcină de a fi premier. Primul Cabinet condus de Emil Boc s-a format după alegerile parlamentare din 2008, când PDL şi PSD au format alianţa despre care preşedintele Traian Băsescu spunea că o visase dintotdeauna.
Boc nu a fost prima opţiune pentru funcţia de premier, el fiind nominalizat abia după ce Theodor Stolojan a renunţat la funcţie, înainte de a fi învestit de Parlament, motivele neoficiale vehiculate de presă fiind legate de faptul că nu putea să îşi demită miniştrii decât cu acordul liderilor PSD şi PDL.
De la finalul anului 2009, după ce preşedintele Traian Băsescu a fost ales pentru al doilea mandat de şef al statului, Emil Boc a fost din nou desemnat premier şi a condus guvernul format de PDL împreună cu UDMR, Cabinet în care a intrat, ulterior, şi UNPR. Surprinzător sau nu, el a reuşit să reziste în funcţie în ciuda numeroaselor atacuri la care a fost supus în 2010 şi 2011, inclusiv din partea unor colegi importanţi din partid. De asemenea, Boc a reuşit să rămână în funcţie chiar şi în condiţiile în care, în 2011, inclusiv şeful statului a vorbit despre posibilitatea schimbării şefului Guvernului cu un independent.
Din 2005, după ce Traian Băsescu a câştigat prezidenţialele, Emil Boc a fost ales preşedinte al PDL. În 2011, Boc a câştigat din nou funcţia, la Congresul unde a candidat împotriva lui Vasile Blaga şi Theodor Paleologu. Boc a reuşit să rămână premier şi preşedinte de formaţiune politică în pofida numeroaselor voci din PDL care au susţinut explicit separarea celor două poziţii.
În cele din urmă, se pare că Emil Boc a demisionat imediat după plecarea misiunii FMI-UE-BM, pe fondul unei ierni grele, a protestelor de stradă prelungite, dar şi a nemulţumirilor aproape generalizate în PDL faţă de faptul că erodarea imaginii sale şi a Executivului are efecte nedorite asupra şanselor electorale ale partidului.
