Oraşul jumătăţilor de înger
de Florin Toma, Editura Cartea Românească
Un oraş în care frica este pururi trează, iar locuitorii lui trăiesc după indicaţii şi norme precise, permanent amintite, spre a se evita greşeala. O aşezare cu automatisme dramatice, sufocante, construită pentru a opri şi a zdrobi fiinţa. Este povestea unei societăţi terifiante, anchilozată într-o stratificare socială inflexibilă, ce transformă defectele în reguli de funcţionare. Un narator neobosit basculează mecanica tragică implacabilă şi o contrapune rememorării unor sărbători fabuloase din sânul familiei sale, când ficţiunea baleiază neaşteptat, între comic şi sarcastic sau între parodie şi fabulă. Altminteri însă, triada mamă-soţie-fiică reprezintă singurul motiv pentru care naratorul trăieşte. În rest, visul e calea de a transcende o lume avortată. „Florin Toma, (…) unul dintre cei mai importanţi stilişti ai prozei româneşti actuale. Scriitorul are un acut simţ al limbii, el găseşte mereu cuvintele cele mai potrivite, intervenţiile sale la nivelul «semnificatului» sunt făcute cu deplină naturaleţe şi cu superioritatea unui om care ştie, în orice moment, cât de mare este soliditatea terenului aflat sub el“, după cum spunea Tudorel Urian. Iată observaţiile făcute de autorul Florin Toma cu privire la romanul său: „Spre bucuria şi petrecania dumneavoastră, aflaţi că «Oraşul jumătăţilor de înger» este iconul şi coconul de umbră al aproximării în care trăim. Totodată, ca distribuitor de fantasme, atrag atenţia tuturor beneficiarilor că, în ciuda avizului de expediţie în regulă, ele ajung la destinaţie schilodite. Ca îngerii spintecaţi de un parlagiu fără chef. Explicaţia constă poate în faptul că nici o comunicare nu se face corect decât dacă se pierde o parte din mesaj (Paradoxul lui TOMA). Dacă disperaţi, vă salvează totuşi, întru chietudine, Reciproca: Orice mesaj poate fi citit regulamentar doar atunci când comunicarea este relativă. Alte instrucţiuni de utilizare a vieţii prisosesc, sprintene. Fiindcă, printr-un delicat accident de suflet, noi suntem în viaţa în care nu suntem, de fapt“.
