In comuna Valea Stanciului, satul Grecesti, pe marginea drumului, o casa darapanata din chirpici, cu o singura camera, izbeste privirea trecatorului. Pe sirma intinsa afara stateau la uscat hainutele zdrentuite ale unui copil. In aceasta camera darapanata, intr-o mizerie de nedescris, locuiesc Daniela Costache impreuna cu cei patru copii ai sai si o fetita pe care fratele ei a abandonat-o. Cel mai mic dintre copii are un an si zece luni. Daniela este plecata mai tot timpul, sa cistige un ban sau macar un codru de piine pentru cei de acasa. In lipsa ei, Ionica, de 11 ani, cea mai mare dintre copii, ramine sa aiba grija de cei trei fratiori mai mici si de verisoara ei. Cu toata saracia, Daniela si-a trimis cele doua fete mai mari la scoala, iar pe baiat, la gradinita.
In camaruta de la marginea drumului traiesc inghesuite sase suflete. Daniela Costache trebuie sa creasca si fetita fratelui ei pe care acesta a dus-o intr-o zi la Grecesti si a uitat sa vina sa o mai ia. Mirela, de un an si zece luni, nu are nici macar acte. Desi linga casa femeii locuieste socrul ei, acesta nu vrea sa stie de ea si de nepoti si nu ii ajuta deloc. Asa ca Daniela trebuie sa se descurce singura pentru ca sotul ei este la inchisoare si mai are de ispasit un an si trei luni dintr-o pedeapsa de cinci ani. Cei sase dorm inghesuiti in singura camera a casei, in patul care constituie singurul mobilier existent, pe un morman de zdrente si haine vechi.
Fetele lipsesc de la scoala cind trebuie sa aiba grija de cei mici
Cit timp barbatul femeii a fost la inchisoare, numarul copiilor a mai crescut cu unul. Claudiu este mezinul familiei si are un an si zece luni. El si verisoara lui, Mirela, amindoi de aceeasi virsta, sint cea mai grea sarcina pentru fetele cele „mari“ ale familiei, Ionica, de 11 ani, si Mariana, de sase ani, care trebuie sa aiba grija de cei mici cit mama lor este plecata prin sat la lucru. Fetele isi iau in serios sarcina si uneori trebuie chiar sa lipseasca de la scoala din aceasta cauza. Cu toata saracia in care traiesc, Ionica si Mariana merg la scoala, iar Andrei, care are cinci ani, se duce la gradinita. Banii pe care ii stringe Daniela abia ajung pentru mincare, asa ca nu mai ramine aproape nimic pentru rechizitele copiilor: „Creioane mai avem, dar caiete deloc. Eu am un caiet de matematica si scrie si sora-mea pe el“, a spus Mariana.
Uneori, masa de dimineata – un ou pentru fiecare – trebuie sa tina de foame pentru toata ziua
Copiii s-au obisnuit sa manince putin si sa astepte chiar si o jumatate de zi pina cind Daniela vine cu ceva de mincare. Sint si zile insa cind femeia vine cu plasa goala. „Astazi mincaram cite un ou fiecare si atit“, a spus baietelul stergindu-si nasul cu mineca bluzei. Desi numai Ionica isi aminteste de tatal lor, ceilalti fiind prea mici cind acesta a fost inchis, toti stiu cit timp a mai ramas pina cind barbatul ar trebui sa se intoarca acasa: „Mai are un an si trei luni si vine acasa!“, au spus toti in cor. Ei isi dau seama ca mama lor se descurca foarte greu si asteapta venirea tatalui ca o speranta de mai bine si o sansa de a iesi din mizerie.
