Generatii de aur, de argint, niste bosniaci si o minune

Pentru ca saptamina trecuta am scris doar avancronica meciului Romania – Bosnia, revin astazi asupra acelui meci si a celui care a urmat, cel de la Oslo. In primul rind, stau si ma intreb ce s-ar fi intimplat daca acest meci nu s-ar fi jucat la Craiova, pe un teren excelent, cu un public absolut exceptional. Un public care nu si-a pierdut rabdarea pe parcursul reprizei, cind bosniacii i-au incalecat pe-ai nostri, si la propriu, si la figurat, incurajind echipa nationala fara incetare. In al doilea rind, as vrea sa remarc atmosfera de mare sarbatoare de la Craiova, o sarbatoare care a vrut sa marcheze un nou inceput pentru echipa nationala, o echipa fara nici un jucator din generatia de aur. De la primirea echipei cu piine si sare pina la sarbatorirea victoriei de mii de fani olteni, totul a iesit extraordinar, ceea ce i-a facut pe jucatori sa declare ca publicul a fost si-al doisprezecelea, si-al treisprezecelea jucator, jucatori care-si doresc sa joace si urmatorul meci de acasa tot la Craiova. Si pentru ca a venit vorba de generatia de aur, cred ca deja a inceput sa se intoarca impotriva actualei echipe permanenta comparatie cu generatia lui Hagi. Gata, ajunge, nu putem sa invocam la fiecare pas, fie el bun sau aiurea, generatia de aur! Nu putem sa traim la nesfirsit din amintirea unei echipe pentru ca riscam sa compromitem sansa generatiei de argint, cum i s-a zis acestei noi generatii.

Asta daca nu cumva au compromis-o cei care se ocupa de destinele echipei nationale. Dupa meciul cu Bosnia a fost pentru prima data in viata mea de sustinator al tricolorilor cind am fost parasit de optimism. Dintr-o data am simtit cum ceea ce am numit renasterea sau nasterea nationalei se transforma in sinuciderea echipei de fotbal a Romaniei. Si vazind ce s-a intimplat la Oslo, am avut confirmarea. Am scris inaintea meciului cu Norvegia ca alde Chivu, Mutu, Contra si ceilalti trebuie sa arate ca talentul lor nu e un moft, ca pot deveni o gasca nebuna care sa uite de calificare si de orice altceva si sa joace fotbal. Din nefericire, n-a fost sa fie asa. Jucatorilor nostri li s-a cerut sa joace intr-o tactica depasita, anosta, care n-are nimic de-a face cu spiritul lor, cu ceea ce vor ei de la fotbal. Cu alte cuvinte, au fost pusi sa se imbrace in niste costume scortoase, pe cind ei se simt bine in blugi si tricou. Mi-e teama ca noua generatie e pe cale sa rateze o sansa importanta pentru destinul ei. Numai bosniacii si o minune mai pot salva aceasta sansa si, o data cu ea, calificarea la Europene.