Mobila adunata in mijlocul casei, saci cu haine, amintiri ingramadite in cutii de carton… Alina, Angela si Mihaela Motoi au plecat ieri, impreuna cu mama lor, din caminul in care au copilarit si au crescut. Mai bine zis, au fost date afara. Parintii au divortat acum sapte ani, iar in urma partajului, apartamentul i-a revenit tatalui. Trei copii au ramas pe drumuri.
„Parintii au divortat in ’96. Atunci, eu si Denisa am ramas cu mami. Alina i-a fost incredintata tatalui. Dar acum doi ani s-a intors la noi. Nu mai putea sa stea acolo, in casa cu tata, cu concubina lui si cu cei doi copii ai ei“, povesteste Angela, cea mai mare dintre surorile Motoi. Alina nu a implinit 18 ani. Ea spune ca viata in noua familie a tatalui ei, Constantin Motoi, era un cosmar: „Cind venea acasa, concubina lui se ducea in camara si se uita sa vada daca nu cumva am mincat ceva de acolo. Daca voiam o felie cu gem, trebuia sa ii cer voie“.
Sentinta in procesul de partaj s-a dat in anul 1999. Mama celor trei copii, dintre care doi minori, nu isi explica cum instanta a putut hotari ca apartamentul sa-i revina sotului, lasindu-le pe ele in strada. Chiar daca a atacat in toate instantele hotarirea, nu a reusit sa schimbe nimic.
„Marioara, mama fetelor, venea pe la noi sa ne povesteasca necazul ei. Dupa ce s-a dat sentinta in procesul de partaj, dosarul a fost facut pierdut un an. De exemplu, la toate infatisarile de la Curtea de Apel, dosarul a fost de negasit. Apoi, cind a aparut dosarul, nu s-a mai putut face nimic, pentru ca hotarirea era definitiva si irevocabila. Nu se poate sa se faca asa ceva acestor copii! Este nedrept! Toti vecinii femeii astia stiu cit este de cumsecade si cit a patimit cu procesul. Asta, care isi lasa copiii pe drumuri, nu poate fi numit om“, spune Valeriu Vlad, un vecin al familiei Motoi.
„El pentru mine nu mai exista“
Maria Badoi, fosta Motoi, a fost zilele acestea la Bucuresti, la Curtea Suprema de Justitie, sperind intr-o hotarire extraordinara, care sa schimbe soarta ei si a fetelor. I s-a spus insa ca este prea tirziu. S-a intors acasa, sa faca bagajele impreuna cu copiii, pentru a elibera apartamentul.
„Nu stiu unde o sa plecam. Mama este la serviciu acum. N-a putut sa lipseasca, pentru ca, daca ramine fara serviciu, am fi chiar pierdute. Hainele si mobila le ducem la rude si prieteni, dupa care o asteptam pe mami, sa ne spuna incotro o apucam“, spune Angela.
Chiar daca tatal, Constantin Motoi, a cistigat apartamentul, el a pierdut pentru totdeauna afectiunea si respectul celor trei fete ale lui, care nu mai vor nici macar sa il recunoasca drept parinte: „Daca o sa ma intilnesc cu el pe strada, o sa fie ca si cum m-as intilni cu un strain. O sa-l ignor. El pentru mine nu mai exista. Nu mai este tatal meu. Luminari si tamiie sa-si ia pe banii din apartament!“, spune Alina, care, la numai 17 ani, este macinata de ura impotriva propriului parinte.
