Un semiesec

Aflasem de la Andrei Plesu, cu cateva saptamani in urma, ca mai multe organizatii civice decisesera, impreuna cu sindicatele, sa organizeze un protest public impotriva intentiei de a se pune „ordine“ la CNSAS. „Ordine“ insemnand, in „logica“ senatorului PSD Ion Predescu, autorul raportului subcomisiei parlamentare insarcinate sa studieze scandalul de la CNSAS, inlaturarea din Colegiu a lui Mircea Dinescu, a lui Andrei Plesu, a lui Horia Roman Patapievici si a celorlalti „recalcitranti“ care se incapatanau sa ceara publicarea listei fostilor facatori de politie politica din Securitate. M-am bucurat sa aud ca, in sfarsit, societatea civila iesea din lunga ei apatie, dand atentie unor semnale grave pe care, pana atunci, paruse sa le ignore. Caci foarte rare si timide au fost vocile critice, ingrijorate de ceea ce se intampla cu si la Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii de vreo jumatate de an.

De la Andrei Plesu am retinut ca protestul trebuia sa ia forma unei demonstratii. Intre timp, cineva a avut ideea de a se inconjura cu un „lant viu“ cladirea parlamentului. Ceea ce s-a si intamplat. Din pacate, motive medicale m-au impiedicat sa iau parte si eu la acest „lant viu“. Am fost, insa, curios sa vad seara, la televizor, ce amploare a avut el si ce impact. Deoarece au trecut ani de cand „strada“ pare sa sufere la noi de un soi de paralizie civica. Pana prin ’95-’96, geamurile de la Palatul Victoria au vibrat aproape in fiecare saptamana din pricina manifestatiilor. In acea vreme, Opozitia era aproape la fel de slaba in parlament, in schimb avea in spate rasuflarea „strazii“. Au venit, apoi, anii deceptiilor provocate de guvernarea CDR, cand promisiunile „schimbarii“ s-au dovedit desarte. Acei ani au dat o grea lovitura societatii civile. Au deprimat nu numai ceea ce mai ramasese din romantismul primei perioade post-decembriste, ci si increderea in rostul protestelor. Combinata cu grijile legate de viata din ce in ce mai grea a celor loviti de tranzitie, apatia care a cuprins strada a adus un nou tip de lehamite; o oboseala a iluziilor in care s-a instalat, din ce in ce mai vizibil, resemnarea.

Am vrut, deci, sa ma lamuresc ce resurse, inca neatinse de descurajare, de fatalism, are societatea civila de la noi. Si marturisesc ca n-am fost din cale-afara de entuziasmat de ceea ce am vazut seara la televizor. „Lantul viu“ din jurul cladirii parlamentului a fost si n-a fost un eveniment. A fost, pentru ca, totusi, s-au gasit vreo doua mii de bucuresteni care au tinut sa protesteze, nu neaparat in numele unei cauze personale, ci in numele unei idei; doua mii de bucuresteni care au tinut sa arate ca necazurile aduse de preturi, de somaj, de facturile la intretinere nu inlatura nevoia de a cunoaste adevarul despre ceea ce „a fost“. Dar, ca sa fiu sincer, ma asteptam ca participarea sa fie mai ampla. Au ramas, se pare, definitiv in urma anii in care pulsul istoriei se auzea si in strada. Filosofia supravietuirii e din nou la moda, cel putin in cazurile in care nu e lovit direct interesul personal.

Inca si mai neplacut m-a surprins indrazneala de care a dat dovada PSD trimitand functionarii de la primariile de sector si numerosi parlamentari sa participe la acest „lant viu“, cu intentia, vadita, de a-l impinge in deriziune. Ce voia sa demonstreze PSD? Ca dezavueaza raportul intocmit de un senator pesedist care nu actioneaza niciodata de capul lui? Nici vorba. Nimeni din PSD n-a avut vreo rezerva in legatura cu acest raport care pregateste, practic, decapitarea actualului Colegiu de la CNSAS, unde majoritatea este detinuta de persoane neagreate de partidele cu griji legate de dosare. Nu ne ramane decat sa consideram participarea PSD la „lantul viu“ din jurul parlamentului o gluma proasta.

Singurul efect pozitiv al acestei glume proaste a fost ca, prin stridenta ei, a abatut atentia de la participarea, sub asteptari, a celorlalti prinsi in „lant“. In rest, protestul s-a aratat a fi, dupa parerea mea, un semiesec. El a dovedit ca societatea civila nu e cu desavarsire absenta din viata noastra politica. Dar a dovedit si ca ea nu este ceea ce ar fi de dorit sa fie.