Interiorul nepatruns ca arma pentru timpul scurs

„Un iaurt mare, va rog!“. Vinzatoarea se uita incruntata in galantare, vadit suparata, si da verdictul: „Nu avem decit mici“. „Va rog, eu vad ca mai aveti o cutie mare. Cea de la geam, de aici. Are pretul pe ea“. Vinzatoarea da deja semne de enervare. Arunca in vitrina frigorifica o cutie mica de iaurt, insfaca singura cutie mare, o trinteste pe tejghea si intreaba intepat: „Altceva?“. „Timpul nu se scurge nici repede, nici incet. El doar trece. Trebuie sa ai rabdare sa se duca. Rabdarea e a ta. Timpul e al nimanui. Timp nu ai. Timp iti faci“. „Altceva?“, intreaba vinzatoarea insistent, intrerupind clienta din citit afisul. Foaia alba, lipita pe stilpul de linga rastelul cu piine, este imposibil de ignorat. Literele ingrosate iti sar in ochi. Si lungimea textului. Un veritabil eseu despre timp. Este evident ca un angajat al „magazinului cu de toate“ a apreciat atit de mult rindurile, incit a tinut sa le aiba la vedere si sa le citeasca in fiecare zi. Dupa cum se poarta vinzatoarea, este imposibil insa sa nu te intrebi: sa fie oare vorba despre un mesaj cifrat pentru clienti? Ceva de genul: «Aveti rabdare si faceti-va timp sa asteptati la rind. Si, eventual, nu ma bruiati daca vedeti ca sint in toane proaste!…». „Pina nu ii dai de stire timpului ca existi, el te inconjoara cu nerabdare, pripeala si nervozitate. Atunci cind stie ca existi, timpul ti se supune. Asa ca numai rabdarea si interiorul nepatruns al tau sint armele cu care poti invinge timpul“. Daca ai rabdare sa ajungi pina aici cu lecturarea eseului, lucrurile iti sint deja clare. Asadar si prin urmare, timpul n-a prea bagat de seama ca vinzatoarea magazinului din 1 Mai exista, asa ca a inconjurat-o, nici una, nici doua, cu multa, multa nerabdare, pripeala si nervozitate. Ghinionul clientului, care, si in criza de timp, si cu interiorul patruns de o foame teribila, n-are nici o sansa sa gaseasca arme pentru a invinge pe nimeni si nimic, cu atit mai putin nervii vinzatoarei. „Va rog, nu mai fiti asa nervoasa…“. Tentativa timida a clientei de a calma spiritele nu face altceva decit sa puna paie pe foc. „Mai frumos nu stiti sa vorbiti, domnisoara?“, se burzuluieste vinzatoarea. Cu iaurtul in mina, clienta iese din magazin in virful picioarelor. Oare ce cuvint nu o fi inteles doamna din spatele tejghelei? Al naiba timpul asta! Cum te inconjoara el cu nerabdare si nervozitate…