Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare de la Dăbuleni era odinioară unică la nivel naţional. După Revoluţie a început însă declinul: personalul de cercetare a scăzut cu 81%, iar suprafaţa s-a diminuat de la câteva mii de hectare la câteva sute. Cu toate acestea, cercetătorii speră în dezvoltarea acestui domeniu.
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni a fost înfiinţată în 1959 cu scopul de a elabora tehnologii şi de a ameliora soiuri speciale pentru a reda agriculturii terenurile nisipoase. La momentul respectiv, ceea ce astăzi este o Staţiune de Cercetare era doar un Centru Experimental, în comuna Bechet, care se întindea pe o suprafaţă de 20,5 hectare. În timp însă, lucrurile au evoluat. „În 1965, Centrul Experimental a fost transformat în Staţiune Experimentală pentru Valorificarea Terenurilor Nisipoase, care şi-a schimbat denumirea în anul 1970 în Staţiune de Cercetări pentru Ameliorarea Nisipurilor Bechet, denumire purtată până în 1975, când a devenit staţiune centrală, cu denumirea de Staţiunea Centrală de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, primind responsabilitate naţională de valorificare a nisipurilor din România“, a declarat dr. ing. Aurelia Diaconu, directoarea SCDCPN Dăbuleni. În ceea ce priveşte evoluţia personalului, dacă în 1959 erau trei cercetători implicaţi în acest proiect, în 1990, numărul angajaţilor ajunsese la 610. În ceea ce priveşte suprafeţele de cercetare, acestea se ridicau la mii de hectare. „Având în responsabilitate toate suprafeţele cu nisipuri şi soluri nisipoase din România, staţiunea a înfiinţat câmpuri experimentale în diferite zone ale ţării – la Deveselu (Mehedinţi), Iveşti (Galaţi), Însurăţei (Brăila), Ruşeţu (Buzău), Valea lui Mihai (Bihor)“, a adăugat dr. ing. Aurelia Diaconu.
„În prezent, numărul angajaţilor a ajuns la 110“
După 1990 a început însă declinul. Până în 1996, personalul aproape s-a înjumătăţit, ajungând la 348 de persoane. 13 ani mai târziu, situaţia este cu atât mai tristă – suprafaţa de teren aflată în administrarea unităţii (indispensabilă activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare) a scăzut la 500 de hectare, ca urmare a retrocedărilor, tematica s-a redus, iar numărul cercetătorilor s-a diminuat constant. „În prezent, numărul angajaţilor a ajuns la 110. Datele privind evoluţia personalului spun totul despre evoluţia acestui domeniu“, a explicat directorul SCDCPN Dăbuleni, la împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Staţiunii.
„O ţară fără cercetare rămâne veşnic tributară importului de produse agricole şi agroalimentare“
Cu toate acestea, personalul rămas se încăpăţânează să lupte cu deşertificarea şi speră într-o amplificare a colectivului, o dotare mai bună şi o susţinere materială mai mare decât până acum, mai ales că munca poate duce la dezvoltarea agriculturii şi diminuarea importurilor în România. „Suntem într-o perioadă în care cercetarea trece prin cea mai accentuată perioadă de declin. Avem însă speranţa că va ieşi din această criză. O ţară care nu dispune de cercetare rămâne veşnic datoare şi tributară importului de produse agricole şi agroalimentare“, a declarat academicianul Cristian Hera, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române. Acesta a explicat că România este singura din cele 27 de ţări ale UE care nu primeşte sume considerabile pentru activitatea de bază – cercetarea de stat. „Legea nr. 45/2009 rectifică această problemă. Până acum, Ministerul Agriculturii ne-a comunicat că vor fi alocate 14,250 milioane de lei, deşi am solicitat 40 de milioane. Cum poţi fi competitiv cu asemenea buget, când Institutul de Stat pentru Agricultură al Landului Bavaria din Germania primeşte numai din parte Landului Bavaria 40 de milioane de euro, plus ce mai ia de la stat“, a adăugat academicianul Cristian Hera, care a precizat că la Dăbuleni încă există cercetare datorită elanului şi devotamentului unora dintre cercetători care de multe ori au muncit, chiar dacă nu şi-au luat salariul cu lunile. Afirmaţia este susţinută şi de reprezentanţii ministerului de resort. „SCDCPN Dăbuleni este un loc unde elanul se împleteşte cu dorinţa de a face ceva. Nimic nu se poate face pe nisip fără efort şi costuri mari. Să se înţeleagă că activitatea de cercetare este de o sensibilitate deosebită, asemeni unul copil – dacă nu ai grijă de el îl pierzi, dacă îl pierzi, nu ai speranţă. E normal să ne ocupăm de problemele reale ale economiei“, a declarat dr. ing. Mihai Nicolescu, consilier în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care a atras atenţia asupra faptului că este greu să nu te concentrezi asupra unei suprafeţe care vizează aproximativ 2% din suprafaţa totală a ţării.
Rezultatele cercetărilor
Chiar dacă la început multe persoane au fost sceptice, cercetările efectuate de SCDCPN Dăbuleni de-a lungul timpului au demonstrat că prin amenajarea şi ameliorarea terenurilor nisipoase se poate cultiva o gamă largă de specii de plante agricole şi horticole în condiţii de eficienţă economică. „În cei 50 de ani de activitate, contribuţia cercetărilor efectuate în sudul Olteniei s-a materializat în luarea în cultură a solurilor nisipoase prin lucrări de modelare-nivelare, combaterea eroziunii eoliene, fertilizare ameliorativă şi irigare- desecare, precum şi în elaborarea de tehnologii specifice de cultivare a cerealelor, plantelor tehnice, furajere, medicinale şi legumicole, pomi fructiferi şi viţă-de-vie în condiţiile nou-create. Rezultatele de cercetare obţinute au constituit baza ştiinţifică pentru construirea sistemului de irigaţie Sadova-Corabia cu o suprafaţă de 80.000 de hectare“, a spus dr. ing. Aurelia Diaconu.Valorificarea superioară a nisipurilor şi solurilor nisipoase a fost posibilă şi prin introducerea de specii noi de plante, prin crearea de noi culturi cu potenţial de producţie ridicat şi adaptate la condiţiile pedoclimatice specifice solurilor nisipoase, precum şi prin perfecţionarea tehnologiilor de cultivare. În cei 50 de ani de activitate, la Dăbuleni au fost create trei soiuri de pepeni verzi (de Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni şi Oltenia), două de arahide (Viorica şi Dăbuleni), două de fasoliţă (Aura şi Ofelia) şi două de soiuri de fasole de grădină adaptate condiţiilor de arşiţă (Aura şi Solara).
104.000 ha de soluri nisipoase în Dolj
Înfiinţarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni a fost impusă, în urmă cu cinci decenii, de suprafaţa mare de nisipuri şi soiuri nisipoase din ţara noastră, care este de 439.000 de hectare (dintre care pentru agricultură se folosesc 382.000 de hectare). În judeţul Dolj, suprafaţa cu nisipuri şi soluri nisipoase este de 104.000 de hectare.
