Sărbători şi datini creştine in …Mizil

Eu sint Michiduţă, adică Ucigă-l Toaca. Printr-un joc numai de mine imaginat, am antamat, la rugămintea doamnei directoare Mia, ca „Moş Crăciunul“ Grădiniţei 22 din Mizil să vină tocmai la teatrul de păpuşi din urbea natală. Doamna, galantă, a invitat şi viceprimarul, o persoană care şi-ar da şi cămaşa de pe nodul care ii poartă numele, numai să fie toată lumea mai bună la inimă. Acest modus vivendi al Domniei sale, curat uman, ca să nu pronunţ cuvinte creştine, imi displace enorm.

Ei bine, urmează istoria spectacolului Grădiniţei 22. Partea intii, uvertura, in care doamna directoare, cu lacrimi in ochi, ne-a spus pe scenă, la microfon, că este bine, acum, de Crăciun, să ne aducem aminte de copiii necăjiţi, dar să ne şi bucurăm pentru că fiecare copil (şi părinte) a fost cuminte şi merită un dar strălucit. Pină aici, eram foarte trist. Eu am ce am cu copiii şi părinţii necăjiţi.

Partea a doua, un spectacol in limba engleză. Partea a treia, un spectacol in limba romană. Finalul a fost triumfal: a venit Moş Crăciun. Fiecare copil a primit cite un dar.

Ceea ce m-a amuzat colosal a fost faptul că, pe cind copiii cintau pe scenă cintecele tradiţionale, nici o voce de părinte nu ingină măcar, nimic, din sală..trei -patru miini au ridicat doar citeva candele pentru care am o aversiune naturală. Tăcerea părinţilor m-a bucurat: este o dovadă că acasă se tace, tăcerea fiind cel mai inţelept mod de a te strecura in viaţă, mai ales printre draci.

Al doilea element remarcat, cu mare bucurie, a fost faptul că pe măsură ce copiii işi luau darul, se imbrăcau, şi o tuleau acasă, cu părinţi cu tot, lăsind in urmă o sală din ce in ce mai goală. A fost pentru mine o delectare a Iadului, pentru că aici, in Mizil, nu este joc uman mai puţin divin decit singurătatea premianţilor.

Al treilea element a fost triumfal pentru misiunea mea de a face un Rău ancestral: pentru copiii necăjiţi nu a rămas nimic in urma Moşului…

Această manevră imi iese de fiecare dată: invăţ copiii şi părinţii lucrurile cele mai savante (ba chiar şi in limba engleză). Organizez cite o gală, o sărbătoare, o masă creştină, colosală. Dau la fiecare grupă (căci toată lumea este organizată pe cete care işi impart intre ei ce aduc de acasă la pachete) cite un dar grecesc. Toţi pleacă fericiţi acasă. Şi rămin copiii necăjiţi cu buza umflată…Nu mai pun la socoteală că nici o săminţă de preot nu a asigurat o sugestie, măcar, la regia acestui spectacol …

Ce am degustat mai bine a fost amărăciunea viceprimarului: el ştia, săracul… el şi-a ostoit buzunarul. Nu de la stat. De la dracu, ca să mă exprim savant… Să inmorminteze, să cunune la virsta de aur, să dea televizoare, să facă un cartier social in Romaneşti expropriaţilor, să facă echipă de fotbal la Mizil, să ţină sanatoriul TBC, să pună bazele fundaţiei satului, şi să o ţină pe mincare, să spele oraşul, de păcate, cu detergenţi… Şi venise la spectacol să mai uite cit de creştină e lumea asta a dracului… mă rog, observaţie personală…să işi aducă aminte că a fost copil… A plecat umil şi drept in acelaşi timp, ca regele Solomon, căruia ii poartă şi numele… „Un VIP in lumea viperelor“… Imi vine să rid… Păi, şarpele a fost in sală. Eu am fost. Eu l-am fraierit pe directorul teatrului. Care este, in mod regulat, părăsit de toţi. Uitaţi-vă la părul lui alb, de moş, la 50 de ani. Eu le-am dat banii să facă un moment frumos. Dar de ales, ei au ales: să nu rămină nimic nimănui, după ei… Nici o picătură de Hristos.. Doar poeziile… Este sublim. Nu am intilnit un smochin mai plin de lozinci…

Ce rău imi pare că regele Solomon a plecat din sală inainte de a vedea finalul… Dacă vedea tot, il mai ardeam puţin la ficaţi, il mai frigeam la inimă, ii mai creşteam glicemia. Are diabet. Un creştin mai puţin, un iad mai plin de analfabeţi…

Mă spovedesc public, copii: sint Michiduţă, adică Ucigă-l Toaca. Recitaţi foarte frumos despre Hristos. Am intilnit pe scenă multe Fecioare Marii, care se fiţăie şi uită rolul, şi recită sisiit. Este sublim. Luptaţi neabătut pentru a ridica pe noi culmi creştinismul multilateral dezvoltat in pustii… Cine ştie… Poate pină la urmă voi face incă puţin, şi voi opri toate cimitirele in Mizil…