Fără „prietenii“ bucureştene

Din punct de vedere sportiv, dar, mai ales, fotbalistic, sfârşitul lui 2008 pare să fie cel mai interesant final de an din istorie. Avem un scandal cu ecouri mondiale şi este foarte posibil să nu fie pedepsit nimeni.
Direcţia Naţională Anticorupţie a prezentat probe prin care Luciano Moggi, „creierul negru“ al Calciopoliului (scandalul de corupţie din Italia care a dus la retrogradarea formaţiei Juventus şi la reformarea fotbalului din „Cizmă“), pare un începător în ale blaturilor. Diferenţa între justiţia din Peninsulă şi cea din ţară este imensă, dar, din moment ce scandalul s-a propagat pe întregul mapamond, avem speranţe că „oierul“ din Ghencea nu o să mai scape.
Din această situaţie nu puteam să lipsim şi noi. Mai exact, într-una din convorbirile telefonice este surprinsă o tentativă de blat cerută de „Jiji“, dar refuzată de Mititelu. Becali voia ca Universitatea să lase capul jos în disputa din primăvară, pentru ca oştenii lui să câştige titlul. Doar o minte bolnavă precum a megalomanului din Ghencea putea pretinde aşa ceva, iar refuzul patronului alb-albaştrilor a fost perfect normal. Numai că Mititelu a greşit în momentul în care a spus că îşi doreşte ca Steaua să ia titlul şi că a făcut şi el „lobby“ pentru ultima etapă.
Din cauza acestei declaraţii, suporterii Ştiinţei s-au împărţit în două, unii ţinând partea patronului, iar alţii – acuzându-l că vrea binele Stelei şi al celui care o conduce.
Părerile şi reacţiile au fost diverse, dar este clar că şi, dacă ar fi fost vreun aranjament în mod cert, acesta nu s-ar fi făcut prin telefon. Nimic nu ne mai poate mira în România, dar nu putem să fim atât de naivi şi să credem că blaturile se fac prin telefon, ştiind că acesta este ascultat.
De asemenea, nu trebuie să-l considerăm pe Mititelu eroul patriei pentru că nu a vrut să vândă meciul steliştilor. A fost un gest normal, pentru o echipă ce se vrea şi se pretinde a fi un bastion de corectitudine şi o mare legendă. Mititelu şi Universitatea se puteau considera salvatorii fotbalului românesc dacă ar fi bătut trupa din Ghencea şi pe arbitrii care au ajutat-o tot meciul. Aşa, au rămas doar o echipă corectă, care merită felicitată că şi-a jucat şansa.
În schimb, patronul Ştiinţei a greşit în momentul în care s-a împrietenit cu „oierul“ din Ghencea şi când i-a făcut acestuia „lobby“ la şefii lui „U“ Cluj. De ce îi place acestuia să îi fie asociat numele cu măgăriile pe care le face familia Becali nu se explică, dar poate cu această ocazie o să observe şi Mititelu că orice legătură cu astfel de persoane nu se poate încheia decât rău.
Sunt ferm convins că a venit momentul să terminăm cu amabilităţile gratuite la adresa conducătorilor echipelor din Bucureşti. Să înţeleagă şi Mititelu că suporterul oltean nu are nici o plăcere când îl vede pe acesta declarându-i lui Becali că „vrea ca Steaua să ia titlul“ sau că „o să mai vorbească şi el cu Răducanu sau Bundea să vadă ce se poate aranja în favoarea Stelei“. Nu vrem să vedem astfel de prietenii ce ne pătează imaginea. Nu vrem să cădem de proşti fiindcă diverse personaje „dubioase“ au impresia că suntem „echipa păcii“ la nevoie.
Tocmai datorită acestor lucruri, normal ar fi ca pe viitor să învăţăm să rupem orice relaţie cu ramificaţii scandaloase şi să ne dorim doar binele nostru, nu şi pe al aşa-zişilor „prieteni“. Cât despre Becali, Rădoi, Piţurcă, Mitică sau alţi blatişti autohtoni, să dea Dumnezeu să vedem o justiţie ca în Italia pentru ei!