Mai mult de jumătate dintre conaţionali apreciază ca fiind importantă căsătoria, peste 75% au fost sau sunt căsătoriţi, după cum arată studiul „Viaţa de familie – 2008“, primul de acest fel care analizează tipurile de familie din ţara noastră, realizat de Fundaţia Soros România şi citat de NewsIn.
Deşi convenţiile sociale s-au schimbat în lume în ultimii ani, pasul căsătoriei este încă unul foarte important pentru români. 57% din respondenţii studiului realizat de Fundaţia Soros au decis să spună „da“, iar 19% au fost căsătoriţi şi sunt în prezent separaţi, divorţaţi sau văduvi. Pe de altă parte, numărul uniunilor consensuale (persoane care au o relaţie stabilă, locuiesc împreună, dar nu sunt căsătorite legal) este mic, acest tip de convieţuire fiind întâlnit doar la 5,7% din populaţie. În comparaţie cu România, în Danemarca, de pildă, una din cinci familii este de acest tip. Motivele cel mai des invocate pentru care este preferat acest stil de viaţă sunt reprezentate de dificultăţile financiare, lipsa unei locuinţe proprii (90% din respondenţi), comoditatea şi lipsa de încredere în relaţie.
Alocaţii versus locuri de muncă
Acesta nu este singurul capitol în care se observă diferenţa de mentalitate şi atitudine. Potrivit aceleiaşi cercetări, românii susţin ideea implicării statului în protecţia familiei, însă, comparativ cu statele occidentale din UE, unde cetăţenii consideră că mijloacele optime de a îmbunătăţi situaţia familiei ar fi un program de muncă flexibil şi creşterea ocupării, în statele nou-admise în UE, printre care şi România, indivizii preferă alocaţii mai mari pentru copii, ridicarea nivelului indemnizaţiilor de maternitate şi al celor prentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi reducerea costurilor pentru educaţie. Mai mult de jumătate din respondenţii cercetării consideră că alocaţiile ar trebui să fie în sumă fixă, aceeaşi pentru toate familiile, în timp ce numai o treime din ei cred că alocaţiile ar trebui să fie date în funcţie de venitul familiei. De asemenea, trei sferturi din persoanele intervievate susţin ideea unei sume fixe pentru concediul parental, care să nu varieze în funcţie de venitul anterior al părintelui.
Ajutor de la bunici
De cele mai multe ori proaspăt pensionaţi, bunicii continuă să reprezinte un sprijin important pentru familiile cu copii – peste 50% din respondenţi au declarat că au apelat adesea la ajutorul acestora, iar 12%, la sprijinul altor rude. În ceea ce priveşte serviciile de îngrijire specializate, majoritatea familiilor cu copii – 65% – apelează la grădiniţă şi, într-o măsură mai mică (13%), la creşă. Bonele sau centrele de zi pentru copii sunt foarte puţin menţionate în îngrijirea copiilor, ambele având o pondere de 2,2%. Rolul tradiţional al femeii se păstrează în peste 80% din cazuri, aceasta rămânând acasă să aibă grijă de copil după naştere. În aproximativ 13% din cazuri, nici unul dintre părinţi nu a luat concediul de creştere şi îngrijire a copilului. Peste 70% din cei care s-au întors mai devreme la serviciu au declarat că au făcut acest lucru din nevoia de bani, şi 20%, pentru a evita apariţia unor probleme la locul de muncă.
Studiul „Viaţa de familie – 2008“ are la bază un sondaj de opinie cu trei eşantioane de respondenţi: un eşantion reprezentativ naţional, de 1.400 de persoane peste 18 ani, un eşantion de 500 de cupluri care trăiesc în uniune consensuală (au o relaţie stabilă, locuiesc împreună, dar nu sunt căsătoriţi legal) şi un eşantion de 500 de familii monoparentale (un adult şi un copil în vârstă de până la 18 ani).
