Tot oraşul s-a umplut de afişe electorale, mari sau foarte mari, de diferite culori, cu figuri cunoscute sau nu, care te îndeamnă să le votezi. Un chip îţi atrage atenţia. Te priveşte fix, îţi zâmbeşte şi, cu mâinile încrucişate, parcă îţi spune: „Bisturiul e la mine“. Este medicul Irinel Popescu, chirurg de renume şi cadru didactic universitar.
Între interviuri, lansări de candidaţi şi alte evenimente specifice campaniei electorale, între discuţii aprinse în parlament despre Legea majorării salariilor cadrelor didactice şi dezbateri televizate despre acelaşi subiect „arzător“, Irinel Popescu îşi face timp să intre şi în sala de operaţii. Dacă nu operează, asistă, dă un sfat medicilor formaţi chiar de el. Şi pentru că întotdeauna se va întoarce la medicină, s-a hotărât să ajute acest domeniu afectat de tranziţia nesfârşită din România, intrând în arena politică.
Între jurnalism şi medicină
Totul a început de la o ambiţie. Aceea de a intra la o facultate grea şi de a demonstra că poate. Nu iubea medicina, pe atunci. A fost mai întâi o provocare, apoi o carieră şi după aceea o pasiune. „Era un domeniu dificil, se intra greu, era o facultate care te solicita foarte mult şi, pentru că îmi plac provocările, m-am hotărât să dau la Medicină. Erau domenii care mă interesau la fel de mult. Citeam foarte mult şi îmi plăcea ideea de jurnalistică, mă descurcam bine şi la ştiinţele exacte, am fost campion judeţean la şah doi ani la rând. Abia după ce am ales medicina, am înţeles complexitatea acestei meserii“, a povestit Irinel Popescu.
Nici miile de pagini din cărţile studiate, nici disecţiile pe cadavre nu l-au speriat. Dorinţa de cunoaştere, de a fi cel mai bun era mai presus de toate. „Disecţia am privit-o cu teamă, dar, atunci când am ajuns să am un cadavru în faţă, am realizat că mă aflu acolo pentru ştiinţă. Apoi a apărut competiţia şi orice teamă a dispărut“, a spus Irinel Popescu.
O luptă continuă pentru viaţă
Şi chirurgia a ales-o tot pentru că era una dintre cele mai dificile ramuri ale medicinei. „În primii ani de facultate, am vrut să fac medicină internă, dar, la acea vreme, partea de tratament erau doar tabletele. Chirurgia oferea soluţii, puteai să ajuţi pacientul cu o operaţie, puteai vedea locul bolnav“, a explicat Irinel Popescu.
În 1980, a concurat şi a obţinut un post de asistent la Institutul Clinic Fundeni, spitalul unde se lucra la cel mai înalt nivel. „Primul transplant renal din România a fost făcut aici, primul translant hepatic trebuia realizat tot aici, pentru că acest spital era destinat medicinei de vârf“, a spus Irinel Popescu. Aşa că şi-a asumat rolul de pionier, a studiat trei ani în SUA tehnicile de transplant şi în 2000 a realizat prima intervenţie de acest gen din România. „A fost mai greu să reuşesc acest lucru în România decât să învăţ în SUA cum se face. Uneori, lucrurile se fac mai greu la noi decât în altă parte. Este un întreg complex de mentalităţi şi trebuie să perseverezi ca să îl depăşeşti“, a precizat doctorul.
171 de transplanturi, peste 100 de rezecţii hepatice şi peste 3.500 de cazuri rezolvate anual arată că, uneori, doctorul poate fi un Dumnezeu. Dar în lupta pentru viaţă există şi înfrângeri, momente în care ştiinţa nu mai poate face nimic. Un chirurg învaţă însă să treacă şi peste astfel de momente. „Atunci când începi o operaţie, te gândeşti şi speri că va fi un succes. Dai o speranţă pacientului, familiei, iar dacă nu reuşeşti să îl salvezi, te simţi înfrânt. Trebuie să treci însă peste sentimentul de înfrângere, de neputinţă, şi să te gândeşti la alte vieţi pe care le poţi salva“, a spus Irinel Popescu.
Medicină în spitale, nu politică
Acum este chirurg, cadru didactic universitar şi om politic. Toate aceste meserii în acelaşi timp. „Eu le văd ca un tot unitar. Sunt om politic ca să fac medicină aşa cum îmi doresc, iar medicina înseamnă şi şcoală, pentru că trebuie să dau mai departe ceea ce ştiu. Transplantul hepatic nu poate să dispară odată cu mine. La Fundeni este o şcoală unde se pregătesc cei mai buni stagiari în chirurgia digestivă. Este un program de excelenţă pentru medicina românească“, a explicat profesorul Irinel Popescu.
Şi, totuşi, de ce politica? „O să îl citez pe chirurgul Constantin Dumitrescu Severineanu, cel care a format o şcoală de chirurgie modernă în secolul al XIX-lea: «Dintr-o datorie civică şi pentru a putea face medicin㻓, a spus Irinel Popescu.
Dacă în spatele chirurgului stau ani de muncă şi o mare pasiune, în spatele omului politic se ascund dorinţe greu de acceptat de oamenii care nu cunosc sistemul sanitar. „Trebuie să renunţăm la politizarea spitalelor şi să facem din sistemul sanitar unul transparent, pentru ca oamenii să ştie exact unde se duc banii lor. Managementul de spital este greu, de aceea în străinătate au fost spitale publice care au dat faliment şi care au fost încredinţate companiilor private. În prezent, spitalele din România au fost bulversate de oameni care au luat decizii proaste şi care, în loc să dea raportul cetăţenilor pentru serviciile oferite, s-au gândit la interesele partidului. La asigurarea de bază ar trebui să existe şi o asigurare privată, ca oamenii să beneficieze de servicii medicale de calitate“, a explicat Irinel Popescu.
„Adevăratele proiecte au nevoie de timp“
În momentele de linişte, departe de „nebunia politică“ şi iureşul campaniei electorale, medicul se gândeşte la lucrurile cu adevărat importante. „Îmi amintesc de o operaţie care m-a marcat. Am terminat de retransplantat la o fetiţă care era la un pas de moarte, căci îşi pierduse ficatul. A fost un tur de forţă care a ieşit bine. În cariera didactică, fiecare teză de doctorat pe care am coordonat-o poate fi considerată o reuşită“. Când vine vorba de succese în politică, zâmbeşte. „Mă gândesc la Legea calităţii în învăţământ. Am lucrat la ea luni de zile, la fiecare paragraf, pentru că am vrut să dăm o lege cât mai bună. A fost o muncă nevăzută, pentru că adevăratele proiecte au nevoie de timp, trebuie să aibă la bază nişte modele din străinătate. Eu sunt un om căruia îi place să lucreze efectiv, să se implice în proiecte, nu să vorbească fără sens de la tribuna parlamentului“, a spus Irinel Popescu.
Cine este Irinel Popescu
Născut la Filiaşi, pe 22 aprilie 1952, Irinel Popescu a urmat cursurile Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti“ din Craiova, apoi Facultatea de Medicină Generală. În prezent, este şeful Clinicii de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni, director medical al acestui spital, doctor în medicină, profesor universitar şi expert al Consiliului Europei pe probleme de transplant de organe. Este membru al celor mai prestigioase asociaţii internaţionale de medicină şi invitat permanent al unor universităţi europene. Este autorul a numeroase lucrări ştiinţifice, publicate în ţară şi în străinătate. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României“ cu gradul de Mare Ofiţer, pentru merite deosebite în chirurgia hepatică şi în transplantul de organe. A primit Premiul „Iuliu Haţieganu“ pentru lucrarea editată pe
CD-ROM „Chirurgia miniinvazivă. Tehnici avansate“ şi Premiul Colegiului Medicilor pe anul 2001 pentru realizări deosebite.
