Neamul lui Pavalache

Parafrazind o vorba celebra, scriu: daca n-ar fi existat, Fanel Pavalache trebuia inventat. Pentru ca trebuie sa inceapa odata curatenia acolo unde, practic, nu s-a facut niciodata acest lucru. Institutiile statului colcaie de alde Fanel Pavalache. Daca iei si scuturi ministere, agentii nationale, regii si alte daravele de acest fel, de alde Fanel Pavalache, cladirile ramin cam goale. Doar citiva ametiti, pe ici, pe colo, ascunsi prin colturi, tematori si sfiosi ca mai exista exemplare din specia lor. In schimb, specia Fanel Pavalache a proliferat in toti acesti ani de tranzitie, ocupind, daca nu pozitii foarte inalte in ierarhiile statului, pe cele cheie. Dar ce facea de fapt Fanel Pavalache la guvern? Raspunsul la aceasta intrebare ne explica de ce este posibil traficul de influenta, de ce spaga, mita, spertul au devenit monede nationale. Fanel Pavalache era un fel de consilier care n-avea vreo obligatie precisa. De fapt, obligatia lui era sa faca bani. Pentru el si pentru altii. Dar mai ales pentru el. Fanel Pavalache nu era functionar public. Nu era nici demnitar, nu era nimic. Astfel incit sa nu poata fi incadrat de nici o lege. Singura lege pe care o respecta era legea banului nemuncit, legea banului facut din trafic de influenta. Si o respecta la singe. Lucrind la guvern, avea acces la toate pirghiile cu care putea sa-si aranjeze ploile. Pe masura ce presa, dar si organele de justitie sapa la acest caz, descopera o retea de afaceri conduse sau facute de Pavalache, incredibila. Asta si pentru ca pe Fanel Pavalache nu-l cunostea nimeni. Il recunosteau cei care-i vedeau legitimatia de la guvern, legitimatie care ii dadea autoritate si putere, desfacindu-i toate usile. Pe cele de la Palatul Victoria intra si iesea cind voia, doar era consilier guvernamental. Pavalache a devenit numele tuturor celor care fac de ani de zile ce face el. Pavalache e nasul, asa ca e normal ca acest nume sa fie purtat de toti discipolii, urmasii sai si, bineinteles, de inaintasii sai.