Impozite, taxe, tarife şi comisioane. Nu poţi obţine nici măcar o hârtie fără să plăteşti o taxă. Mai grav este că nici o instituţie a statului nu a fost capabilă să numere toate dările puse în cârca românului.
GdS lansează o campanie în care puteţi să vă spuneţi părerea şi să daţi exemple de taxe şi tarife care v-au afectat viaţa. Vă invităm să povestiţi experienţele dumneavoastră în secţiunea de comentarii a acestui articol.
O persoană merge să îşi facă paşaport. Află ce acte îi trebuie, se duce să plătească taxele la CEC Bank, se întoarce din nou la poliţie şi completează un teanc de formulare. Iar dacă vrea paşaportul în regim de urgenţă, mai achită ceva bani direct la poliţie şi gata! Dar a pierdut cel puţin o zi cât s-a plimbat între instituţii şi i s-au uşurat buzunarele de ceva bani. Altă persoană îşi cumpără o maşină la mâna a doua: o radiază de pe numele vechiului proprietar, deci merge la RAR, mai trece pe la Fisc, unde lasă nişte bănuţi, o înmatriculează (dacă este cazul), trece şi pe la primărie să o înregistreze la Direcţia de Impozite şi Taxe. Şi uite aşa, pe lângă preţul maşinii, mai plăteşte o grămadă de bani, pe chestiuni colaterale care au diverse destinaţii. Dacă altcineva vrea să-şi ia o casă, atunci are şi mai multe drumuri de făcut şi taxe şi mai mari de achitat: la notar, la Cartea Funciară, la X, la Y. Dacă altă persoană vrea să-şi deschidă o firmă, lucrurile se complică. Strânge un teanc de documente, avize, caziere fiscale, hârtiuţe care vor sta într-un sertar ani buni şi pentru care plăteşte mai mult decât face. Lista hârtiilor pe care ni le taxează majoritatea instituţiilor este lungă. Plătim taxe la înscrierea la şcoală, la actele de stare civilă, la orice act eliberat de o instituţie, la mediu, la bibliotecă, la fisc, la primărie, la biserică, la hotel, la serviciul de „plimbat hârtii“ etc. Impozit pe venit, pe profit, contribuţii sociale, TVA. Acestea sunt plăţile cu care ne-am familiarizat deja. Altele, de domeniul parafiscalităţii, sunt tributul de care nu scapă nici o persoană din această ţară.
Statul încearcă să contabilizeze dările
Nici o instituţie abilitată a statului nu a putut număra toate impozitele, taxele, tarifele şi comisioanele percepute în prezent în România. O încercare timidă a avut Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), care a publicat, zilele trecute, pe internet un registru, care teoretic ar trebui să fie un reper pentru oricine doreşte să afle ce tarife, taxe şi impozite se plătesc într-un domeniu anume. Se numeşte Registrul taxelor şi tarifelor fiscale şi nefiscale din România, iar orice persoană interesată poate accesa site-ul ministerului (www.mfinante.ro), caută domeniul dorit şi află ce are de plătit. Ideea a fost agreată de mediul de afaceri încă din stadiul de proiect. Însă chiar ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, a recunoscut săptămâna trecută că registrul on line este incomplet, din cauză că au fost contabilizate doar impozitele şi taxele administraţiei centrale, dar nu şi cele practicate la nivel local.
MEF împarte dările în două categorii, fiscale şi nefiscale, iar cele din urmă sunt mult mai multe decât impozitele clasice. Finanţele au găsit aproape 200 de „tributuri“: 73 de impozite şi taxe fiscale şi 122 de taxe şi tarife nefiscale. Vosganian a spus în mod public că au fost eliminate până acum aproximativ 107, dar MEF nu a dat publicităţii o listă completă a celor abrogate. Registrul de pe internet prezintă doar grupe şi subgrupe de taxe şi tarife, însă acestea sunt defalcate în zeci de taxe, care nu sunt pe net. De exemplu, este prezentată subgrupa „Autorizaţii şi avize“, fără a detalia ce fel de documente trebuie. La alt capitol este precizat „taxe judiciare“ şi atât. Sau „tarife din domeniul evidenţei populaţiei“, grupă ce cuprinde zeci de tarife pe care vizitatorul site-ului nu le află din Registrul de impozite on line. Aşadar, contribuabilul nu este suficient informat despre taxele dintr-un domeniu şi tot trebuie să ajungă la instituţia care îl interesează, să afle ce are de plătit.
MEF, contrazis de mediul de afaceri
În paralel cu contabilizarea finanţiştilor de la Bucureşti, Consiliul Naţional al Întreprinzătorilor Particulari Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) a efectuat o numărătoare a taxelor şi tarifelor, incluzându-le şi pe cele locale. Au ieşit 500 de taxe, tarife, avize şi impozite. Dar şi reprezentanţii Consiliului recunosc faptul că este posibil să fie şi altele. CNIPMMR a făcut o interpelare la ministerul de resort, prin care atenţiona despre multitudinea de taxe şi tarife, mai ales de natură nefiscală, ceea ce face ca România să fie una dintre cele mai împovărate şi birocratice ţări din Europa. „S-a ajuns în situaţia aceasta, pentru că fiecare guvern care a venit şi fiecare consiliu local a adăugat taxe şi impozite peste cele existente, fără a elimina din cele vechi. Abia acum spun că mai abrogă unele taxe, dar de-a lungul anilor s-au acumulat foarte multe. Indiferent de guvernele care au fost la putere, la noi nu a existat o strategie de impozitare pe termen lung“, a spus vicepreşedintele CNIPMMR, Valentin Cristea.
Taxe ciudate, aberante
şi de neînţeles
Din descrierea Ministerului Economiei şi Finanţelor reies şi unele taxe şi tarife care numai după denumire arată că în România se taxează la nivel înalt aproape orice, parcă în dispreţ faţă de omul de rând. Aceste dări fie bagă în ceaţă şi mai mult contribuabilul, fie pot fi considerate inutile sau chiar aberante. GdS vă prezintă câteva „ciudăţenii“ descoperite pe site-ul ministerului amintit. În domeniul sanitar-veterinar există un „tarif pentru susţinerea probelor de calificare a tineretului cabalin“, în domeniul culturii există taxa prezentată doar cu majuscule, care se numeşte „ISBN-ISSN“. La mediu, românii plătesc „taxa pentru căutarea informaţiei privind mediul“. Puţini ştiu că băuturile „liniştite“ sunt purtătoare de accize. Şi avem exemple: „acciza pentru vinuri liniştite“ şi „acciza pentru băuturi fermentate liniştite“. În ţară, la nivel local există taxe absurde, mediatizate intens de-a lungul anilor: pentru apa de ploaie, pentru „ierbărit“ (a se citi „păşunat“), pentru fumul de pe coş etc.
GdS vă ascultă
Aţi întâlnit impozite care v-au nemulţumit? Aţi fost obligaţi să achitaţi taxe ieşite din comun? Aţi aflat în ultimul moment că aveţi de plată tarife care nici nu visaţi că pot exista? Vi s-au cerut taxe sau tarife aberante? Gazeta de Sud vă dă posibilitatea să vă spuneţi oful. Puteţi să vă exprimaţi on line şi să precizaţi ce taxe aberante şi ciudate aţi întâlnit, precum şi conjunctura în care acestea au fost aplicate. Povestiţi-ne în secţiunea de comentarii de mai jos.
