Dinastia Sorescu, cum plastic este denumită familia regretatului Marin Sorescu, a dat fii de seamă, oameni care constituie astăzi un motiv de mândrie pentru regiunea Olteniei, şi nu numai. Printre ei se numără şi prof. univ. dr. George Sorescu, conducător de doctorate.
S-a născut în comuna Bulzeşti, din judeţul Dolj, într-o familie modestă, cu mare dragoste pentru artă. Tatăl, Ştefan Sorescu, a fost primul versificator în metru popular din familie, iar mama, Nicolina Sorescu, era fiica notarului George Ionescu. Fără să-şi dea seama, paşii săi au fost conduşi spre universul literelor. „Un impuls în domeniul creaţiei şi-a avut originea în familie. Tatăl versifica, scria eseuri şi poezii în metru popular. A avut patru manuscrise. În cadrul familiei, la ţară, existau cărţi de profil literar. Mai târziu, în perioada studiilor universitare de la Bucureşti, sora mamei, Marina Serghie, profesoară de italiană, îmi va stimula procesul lecturilor. A existat însă un impuls interior, un daimon al creaţiei înnăscute. Scriam versuri, fără să ştiu că tatăl versificase, scrisese un itinerariu liric. Este ceea ce se cheamă o înzestrare benefică, daimonul socratic care va fi observat şi la ceilalţi membri ai familiei: Nicolae Ş. Sorescu, fratele mai mare, care, deşi avea doar patru clase primare, va scrie patru volume de versuri, Ion Ş. Sorescu, fratele cel mic, absolvent al Facultăţii de Litere din Timişoara, cu trei volume de versuri, şi Marin Ş. Sorescu, care va depăşi prin geniul său creator limita inferioară a acestei pasiuni, publicând 42 de volume de versuri, 12 piese de teatru, trei romane, câteva studii de eseuri, istorie şi critică literară, însemnări de călătorie, jurnale, grafician şi pictor, membru a patru academii occidentale, al Academiei Române, distins cu premiul Herder în 1991, conferenţiar şi profesor doctor la Universitatea din Craiova în perioada 1994-1996“, a precizat profesorul George Sorescu.
Un profesor în arta scriitoricească
După absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti, George Sorescu a fost încadrat în 1953 la catedra de Literatură română la Liceul „Traian“, o instituţie cu vechi tradiţii şi cu profesori de înaltă ţinută intelectuală. În perioada severineană, imediat următoare, profesorul Sorescu a condus Cenaclul literar „Alexandru Vlahuţă“, în cadrul căruia au citit elevi, studenţi şi profesori, dar şi scriitori din Craiova şi Bucureşti, printre ei şi studentul Marin Ş. Sorescu. În anul 1961, îl regăsim pe George Sorescu în capitala Olteniei, unde a venit să predea la Facultatea de Filologie a Institutului de trei ani. Ulterior, cu ocazia înfiinţării Universităţii, a devenit lector conferenţiar şi profesor universitar doctor prin concurs la Facultatea de Filologie, loc în care este şi astăzi, având titulatura de profesor universitar doctor consultant, conducător de doctorate şi adunând 31 de doctorate susţinute. Activitatea profesorală este completată de cea scriitoricească. Încă din perioada liceală a scris versuri apreciate de profesorii de limbă şi literatură română de la Liceul „Fraţii Buzeşti“. George Sorescu a publicat poezii, sonete în revistele severinene, craiovene şi oltene, dar şi studii critice, articole, microstudii, traduceri în revistele Ramuri, Tribuna, Convorbiri literare. Talentul său nu a trecut neobservat. Lucrarea „Structuri erotice în poezia românească“ a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, ca şi „Neliniştea esenţelor“. Lucrări importante, volume de nuvele şi povestiri, studii critice, ediţii ale operei lui Marin Sorescu (versuri inedite, „Săgeţi postume“, „Cronici dramatice“, „Cronici literare“, „Marin Sorescu, jurnal inedit 2“) poartă astăzi semnătura lui George Sorescu, profesorul care a vrut să lase celor ce vor veni dovada talentului său incontestabil.
