Şapte copii trăiesc într-o sărăcie cumplită, pentru că părinţii lor, deşi sunt apţi de muncă, s-au obişnuit să aştepte mila comunităţii.
Alexandru, de 14 ani, Nicoliţa, de 12 ani, Marinela, de 12 ani, Petrişor, de 11 ani, Ionuţ, de opt ani, Mihăiţă, de şapte ani, şi Aniţa, de trei ani, sunt fraţi şi locuiesc într-o căsuţă de pământ, în satul Izvor, comuna Şimnicu de Sus, alături de părinţii lor. Din păcate, doar trei dintre camere mai pot fi folosite, celelalte fiind distruse în urmă cu doi ani, la inundaţii. Iarna, copiii dorm toţi într-o cameră sărăcăcioasă, în două paturi aşezate direct pe pământ, pentru că părinţii nu-şi permit să încălzească mai multe camere.
Băieţii şi fetele dorm îmbrăcaţi în hainele cu care merg la şcoală şi rareori se descalţă din bocancii cu care străbat uliţele noroiase din sat. În cămăruţă au totuşi un televizor color, donat de primar, şi un DVD, primit de Alexandru de la un vecin, după ce îl ajutase la descărcat nisip.
Gemenele sunt premiante
Cu toate acestea, copiii sunt fericiţi. Băieţii se joacă toată ziua şi sunt cam neastâmpăraţi. Merg la şcoală în fiecare zi şi au învăţat să scrie şi să citească, deşi nu le prea place, dar sunt mulţumiţi că primesc lapte şi corn. Fetele, în schimb, sunt mai liniştite. Gemenele Nicoliţa şi Marinela merg la şcoală şi chiar au luat premiul II, în fiecare an.
Se bucură ca orice copil atunci când vin Sărbătorile de iarnă şi aşteaptă cu mare nerăbdare să primească daruri de la Moş Crăciun, deşi nu l-au văzut niciodată. Doar Petrişor spune că nu prea crede în Moş Crăciun. Mitul Moşului darnic a fost distrus definitiv anul trecut, când băiatul l-a recunoscut pe domnul învăţător de sub hainele de Moş. „Domnul învăţător îşi lăsase maşina în faţa şcolii şi nu era pe nicăieri. Aşa mi-am dat seama că el era Moşul, chiar dacă îşi pusese barbă şi mustăţi“, a spus Petrişor râzând.
Mama se plânge
Zilele trecute le-am făcut o vizită copiilor. Pe Alexandru nu l-am găsit acasă, era plecat la şcoală. La fel şi gemenele. Copila cea mică fusese lăsată şi ea în grija bunicilor de la Coşoveni, aşa că pe noi ne-au întâmpinat la poartă Petrişor, Ionuţ şi Mihăiţă. Băieţii tocmai scoseseră din casă un brad de plastic donat anul trecut de un vecin şi se chinuiau să pună în el jucăriile pe care le-au primit anul trecut de pe la oamenii darnici.
Băieţii erau supravegheaţi doar de mama lor, tatăl fiind plecat, după spusele lor, cu caprele pe islaz. Erau veseli, pentru că tocmai primiseră nişte baloane colorate de la mama lor. „Le-am primit rest de la magazin, când am cumpărat pâine“, a explicat Ştefania Neagoe. Femeia avea o mină de om necăjit şi tot încerca să ne spună cât de rău trăiesc din alocaţiile celor mici şi că nu există soluţii pentru o viaţă mai bună: „Trăim toţi din banii copiilor. Mihăiţă nu primeşte însă alocaţie pentru că am neglijat până acum să-i fac certificat de naştere. Şi nu ştiu unde să mă duc pentru certificat“. Nici alocaţia suplimentară nu a mai venit de trei luni. Femeia este revoltată şi spune că ar fi aflat de la poştaş că problema ar fi la Direcţia Muncii de la Craiova, iar ea nu se poate duce până acolo. Ştefania recunoaşte că nici soţul ei nu se prea descurcă: „Serviciu a avut într-o perioadă, la o firmă de construcţii din Craiova, dar nu a fost plătit şi nu s-a mai dus. Astă-vară a mai lucrat ca salahor pe la casele oamenilor, dar nu primea mai mult de 200.000 de lei pe zi. Iar acum, iarna, nu prea se mai găseşte de lucru“.
Părinţii nu se omoară cu munca
Cei şapte copii din satul Izvor merită o soartă mai bună. Părinţii lor nu sunt capabili să le ofere altceva decât sărăcie. O recunoaşte şi primarul comunei Şimnicu de Sus. Constantin Staicu spune că Ştefania şi Nicu nu se prea omoară cu munca şi că s-au obişnuit să trăiască din mila comunităţii. „Aşa sunt oamenii, inconştienţi. În loc să se gândească la copiii lor, dau banii pe ţigări şi băutură şi după aceea aşteaptă să primească. Ar trebui să pună mâna să muncească, pentru că sunt tineri şi sănătoşi“. Totuşi, auzind că Mihăiţă, băieţelul de şapte ani, nu are nici măcar certificat de naştere, primarul a promis că va rezolva această problemă: „N-am ştiut că băiatul nu are certificat. Voi face tot posibilul să rezolv această problemă“.
