Conspiraţia Bosch
de Yves Jégo & Denis Lépée
Editura PRO Editură şi Tipografie, 20
Policierul istoric al autorilor francezi Yves Jégo şi Denis Lépée, „Conspiraţia Bosch“, care cuprinde 64 de capitole, este o captivantă „capcană“ ficţională dintr-un ev mediu nu tocmai întâmplător. Evident, fără să credităm în absolut tema, conspiraţia, fie că e politică sau religioasă,
s-a născut în anii în care cei doi autori îşi plasează „Acţiunea Bosch“, iar dacă n-a făcut-o atunci, în epocă şi-a avut maximul.
Florenţa, capitala Toscanei, şi-a avut „maximul“ în artă în perioada Renaşterii italiene, acea miraculoasă înflorire a artelor, în care erau posibile creaţiile unui Leonardo da Vinci alături de cele mai perfide crime înfăptuite tocmai în numele frumuseţii.
„Conspiraţia Bosch“, cu trimitere la numele pictorului flamand Hyeronimus Bosch, este, dincolo de situarea precisă în timp a crimelor misterioase care abundă în roman (16 ianuarie – 30 noiembrie 1510), un thriller istoric construit în jurul unor crime ritualice cu accent apocaliptic petrecute în câteva abaţii din ducatul de Brabant care simt adierea de pucioasă a Diavolului. Romanul celor doi autori francezi e uşor de comparat, pe anumite porţiuni, cu „Numele Trandafirului“ al lui Umberto Eco, fără să aibă profunzimea şi subtilitatea intelectuală probate de semioticianul italian. E un roman de vacanţă, fără pretenţii deosebite, alert scris şi relativ uşor de continuat de cititor şi după ce s-a terminat.
Sângele care curge în valuri între zidurile acestor abaţii determină Vaticanul să facă lumină. Aşa se face că în scenă intră, pe post de Sherlock Holmes, nimeni altul decât maestrul Leonardo da Vinci (1452-1519), iniţiatul din „Da Vinci Code“, nu doar pictorul de geniu sau inventatorul surprinzător. Evident, unde apare Leonardo, apare şi o femeie, astfel că tânăra Gabriela Benci, fiica unei doamne dispărute, căreia celebrul pictor doreşte să-i facă portretul, se vede atrasă în turbionul unor conspiraţii care împânzesc Europa. De altfel, critica franceză foiletonistică nu a ezitat să alăture romanul celor ale lui Dumas, situându-l undeva între „Cei trei muşchetari“ şi „Codul lui Da Vinci“. E şi mai uşor aşa…
Yves Jégo, care este deputat al Adunării Naţionale a Franţei din partea UMP, primar într-o localitate franceză şi apropiat al lui Nicolas Sarkozy, s-a născut în 1961 şi a mai scris, împreună cu Lépée, un roman de succes: „1661“, cu acţiune în timpul guvernării cardinalului Mazarin, atât de cunoscut cititorului român al romanelor lui Dumas. Denis Lépée, istoric de profesie, este consilier pe probleme de imagine departamentală, autor al unor cărţi despre Ernest Hemingway, Winston Churchil şi chiar despre ordinea mondială.
Evident, conspiraţia mondială este subiectul favorit al celor doi autori care fac politică activă la zi…
