În trei ani, 365 de copii instituţionalizaţi au fost reintegraţi în familiile naturale sau la rudele cele mai apropiate. Reintegrarea este un proces amplu, presupune luni bune de consultări atât ale copiilor, cât şi ale părinţilor, şcolarizarea adulţilor în „meseria de părinte“, urmărirea timp de trei luni a familiei „întregite“.
Despre reintegrarea copiilor instituţionalizaţi în familia naturală sau în cea extinsă s-a mai scris în paginile Gazetei de Sud. Am pus iniţial accentul pe numărul foarte mare al „reintegraţilor“, copii sau deja adolescenţi pe care familia ce i-a abandonat i-a acceptat înapoi în cămin. Dincolo de aceste reintegrări în masă, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj se laudă că a dus la bun sfârşit misiunea primită, fiind printre primele instituţii din ţară care au reuşit să desfiinţeze centrele de plasament, reintegrând în numai trei ani peste 350 de copii instituţionalizaţi, din cei aproximativ 1.000. Fapta pare mai mult decât lăudabilă, mai ales că majoritatea acestor copii nu au avut parte niciodată de o mângâiere din partea mamei, fiind abandonaţi chiar din primele zile de viaţă. Despre reintegrările anilor 2003, 2004, 2005, puţini mai sunt aceia care pot comenta, de la un an la altul micşorându-se simţitor numărul copiilor reintegraţi în familiile naturale sau în cele extinse.
Copiii părăsiţi sunt reticenţi în a-şi cunoaşte părinţii
Reintegrarea copiilor instituţionalizaţi în familiile lor este un proces dificil, realizându-se prin multe ore de „consiliere“ a părinţilor pentru a-i convinge că locul odraslelor este lângă ei. Nenumărate echipe formate din psihologi, asistenţi sociali, educatori din cadrul fiecărui serviciu al Direcţiei Copilului merg pe teren să convingă părinţii să îşi mai vadă măcar o dată copiii, să îi privească în ochi, să le povestească motivele care i-au determinat să îi abandoneze. Se încearcă „sensibilizarea“ părinţilor, renaşterea sentimentelor materne… „Este foarte greu să îi convingem pe copiii care nu şi-au văzut niciodată părinţii să accepte să îi cunoască pe cei care le-au dat viaţă. Într-o primă fază, copiii sunt reticenţi, refuză să îi privească pe cei care i-au părăsit fără nici un pic de milă. Apoi, mergem la familie, care la fel este reticentă, ne trânteşte uşa în faţă, nu recunoaşte nici măcar că a avut un copil pe care l-a abandonat în leagăne ale statului, cum erau pe atunci. Oamenii se feresc de obicei să îşi accepte copilul părăsit în urmă cu mulţi ani, deoarece între timp şi-au format o nouă familie, trăiesc într-o nouă comunitate în care nimeni nu ştie amănunte din trecutul lor“, a povestit Claudia Măciucă, psiholog la Serviciul Rezidenţial din cadrul DGASPC Dolj. Urmează alte vizite la mama sau familia ce nu a mai vrut să ştie de copil pentru a o convinge să se întâlnească măcar o dată, preţ de câteva minute, cu copilul. Dacă se descoperă că familia naturală este formată din membri cu grave dizabilităţi, oameni încadraţi în grade de handicap, se trece la descoperirea familiei lărgite a bunicilor, unchilor sau mătuşilor micuţului abandonat. Dacă, într-un final, mama şi implicit copilul acceptă să se cunoască, echipa DGASPC Dolj încheie un fel de contract de consiliere, ce va fi efectuată la sediile Centrului de Consiliere pentru Copilul Abuzat sau la Clubul Copiii Străzii. În numai câteva săptămâni, în judeţul Dolj urmează să fie deschis un nou centru de consiliere, special creat pentru reintegrarea copiilor în familie. Urmează ore bune de consiliere timp de mai multe luni, în care adulţii se şcolarizează la „şcoala părinţilor“, învaţă să-şi îngrijească micuţul, să îi urmărească evoluţia, starea de sănătate, dezvoltarea, capacitatea de învăţare. Învaţă, pur şi simplu, de „la zero“, cum se creşte un copil.
Asistenţi sociali necalificaţi
Când „şcolarizarea“ este făcută, iar mama dovedeşte toate atributele unui bun părinte, se trece la primul week-end al copilului în sânul familiei sale, care ar trebui să se desfăşoare sub supravegherea atentă a lucrătorilor Serviciului social din cadrul primăriei locale. „Am avut, de exemplu, cazul a doi copii abandonaţi, găsiţi pe stradă, aduşi la Clubul Copiii Străzii şi transferaţi apoi într-un apartament de tip familial. După o perioadă a procesului de reintegrare, mama s-a prezentat în instanţă solicitându-şi înapoi copiii. După cele trei luni de monitorizare a familiei reîntregite, grija supravegherii copilului şi familiei a trecut în subordinea Serviciului social din cadrul primăriei respective. Nu a trecut foarte mult timp şi am fost informaţi de dispariţia de la domiciliu a unuia dintre copii. Nu de puţine ori, din nefericire, s-a dovedit că serviciile sociale din cadrul consiliilor locale sunt formate din oameni fără calificare, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu meseria de asistent social“, a adăugat Claudia Măciucă.
Unul dintre ultimele cazuri soluţionate de DGASPC Dolj a fost cel referitor la patru frăţiori din Iaşi, părăsiţi şi ajunşi în Craiova. Mama copiilor, recăsătorită între timp, a acceptat să îşi revadă într-un final copiii. Deşi reticenţi la început, cei patru copii s-au ataşat din prima clipă de frăţiorul lor vitreg, rezultat din actuala căsnicie a mamei. Au petrecut sărbătorile pascale împreună, iar acum sunt de nedespărţit.
Din cele povestite de reprezentanţii DGASPC Dolj, au fost efectuate foarte multe reintegrări ale copiilor în familia lărgită, după decesul părinţilor. Au existat cazuri când reintegrarea nu a fost dusă la bun sfârşit, copiii refuzând să trăiască alături de părinţi în sărăcie, preferând să înveţe, să primească hrana corespunzătoare, să meargă în tabere sau să fie meditaţi. Cei mai mulţi copii părăsiţi provin din mediul rural, deşi poate iniţial familia a locuit în Craiova, dar din cauza datoriilor acumulate a pierdut tot, ajungând să trăiască în case de chirpici, la ţară.
În prezent, DGASPC Dolj monitorizează trei copii reintegraţi în sânul familiei. Reintegraţi sau instituţionalizaţi, aceşti copii care reuşesc să îşi învingă suferinţa sunt deosebiţi, maturizaţi înainte de vreme. Există tineri instituţionalizaţi studenţi sau înscrişi la master la Facultatea de Management din Bucureşti, la IEFS…
