Pentru insomnie şi anxietate, rădăcina de valeriană rămâne unul dintre cele mai bune remedii naturale.
Valeriana este o plantă originară din Europa şi Asia, unde preferă fâneţele şi luminişurile de pădure. Numele ei provine din limba latină, „valere“ însemnând sănătos, puternic. Majoritatea constituenţilor activi se concentrează în rădăcină, care se recoltează în februarie-martie sau, cel mai bine, toamna, după ce tulpina şi frunzele s-au uscat.
Valeriana se foloseşte ca sedativ şi tratament împotriva anxietăţii de aproximativ 2.000 de ani. În secolul II, de exemplu, era folosită ca tratament pentru insomnie. Specii înrudite erau folosite în medicina tradiţională chineză şi medicina ayurvedică. Unguentele pe bază de valeriană erau folosite pentru a trata arsurile şi acneea, iar ceaiurile şi pudra (obţinută prin măcinarea rădăcinii uscate) erau folosite pentru tratarea flatulenţei şi altor probleme digestive, insuficienţei cardiace congestive, problemelor tractului urinar şi anghinei pectorale.
Extractul de valeriană a devenit popular în secolul al XIX-lea în America şi Europa şi de atunci continuă să fie prescrisă de medicii specialişti ca medicament sedativ.
Precauţii şi mod de administrare
Valeriana nu trebuie administrată femeilor însărcinate sau copiilor. De asemenea, este interzisă persoanelor care folosesc medicamente pentru insomnie sau anxietate, cum ar fi benzodiazepinele. Efectele secundare ale valerianei mai includ dureri de cap, ameţeli, prurit (mâncărimi), indigestie, somnolenţă pe parcursul întregii zile, gură uscată. La persoanele care au consumat perioade lungi produse pe bază de valeriană s-a constatat un anumit grad de afectare a ficatului, nu se ştie însă dacă de vină sunt compuşii activi din plantă sau aditivii folosiţi la prepararea produselor respective. Oricare ar fi explicaţia, trebuie folosită cu precauţie.
Valeriana poate cauza somnolenţă excesivă sau indigestie în combinaţie cu alte medicamente, cum ar fi lorazepam sau diazepam, unele antidepresive, narcotice (cum ar fi codeina), şi barbiturice ca fenobarbitalul, precum şi în combinaţie cu unele plante medicinale (hamei sau iarba mâţei).
Rădăcina de valeriană se foloseşte sub formă de pulbere, infuzie, extract sau tinctură. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de rădăcină uscată şi măcinată la 250 ml de apă clocotită. Se bea seara, la culcare, întreaga cantitate, nu în timpul zilei pentru că poate provoca somnolenţă. Tinctura de valeriană se poate procura din plafar şi este mai bine tolerată decât infuzia, din cauza gustului.
Reţetă pentru insomnii
Valeriana poate fi folosită şi în combinaţie cu alte plante medicinale. Din rădăcina acestei plante şi flori de muşeţel, passiflora şi gura lupului se obţine o infuzie, folosind cantităţi egale din fiecare plantă, care se bea seara înainte de culcare. Infuzia se obţine dintr-o lingură de amestec de plante la o cană de apă şi se recomandă în insomnii.
