Muştarul vine de hac bolilor

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Cataplasmele, ceaiurile şi uleiul de muştar sunt remedii naturiste eficiente pentru constipaţie şi reumatism.

Muştarul alb (Sinapis alba) este cultivat pentru seminţele sale, un condiment apreciat pe tot globul, însă puţină lume ştie că el are şi proprietăţi medicinale, atribuindu-i-se efecte emoliente şi sedative, chiar narcotice.

Planta conţine numeroase principii active: glucosinolate, sinapină, ulei volatil, poliholozide, gliceride ale acizilor oleic, linolenic, palmitic, stearic, arahidonic şi erucic.

Seminţele sau uleiul extras din seminţe sunt un remediu intern sau extern pentru diferite probleme de sănătate, cum ar fi cancer, balonări, splină mărită, boli de stomac, gât, uter, bătături, cu condiţia să nu se abuzeze de ele. Medicina naturistă a constatat că seminţele au efect diaforetic, diuretic, antifungic, emetic, expectorant, stimulant şi iritant. Ele sunt folosite sub formă de cataplasme pentru ameliorarea durerilor locale, în pneumonie, bronşite şi alte boli ale aparatului respirator. Aplicate pe piele, cataplasmele cu seminţe de muştar o înroşesc, iar dacă sunt lăsate să acţioneze pentru o perioadă mai lungă produc inflamaţii şi ulceraţii ale pielii. Dacă se îndepărtează cataplasma la timp, rămân doar urme uşoare, cum ar fi descuamarea pielii. Seminţele strivite, în amestec de 1 la 3 cu apă, au efect inhibitor asupra dezvoltării ciupercilor, fiind folosite extern pe porţiunile de piele afectate.

 

Tratament

 

Ceaiul din seminţe de muştar, obţinut dintr-o linguriţă de seminţe la o cană de apă, se prescrie pentru gargară în tratarea unor infecţii ale gâtului şi pentru ameliorarea bronşitelor şi a unor forme de reumatism. În China se foloseşte şi pentru calmarea tusei provocate de tuberculoză şi pleurezie.

Seminţele măcinate în amestec cu oţet şi apă au efect analgezic, fiind recomandate extern în reumatism şi administrate intern în diferite afecţiuni digestive.

Uleiul volatil obţinut din seminţe este puternic rubefiant (iritant), vezicant (poate să producă băşici) şi este, de asemenea, folosit pentru combaterea durerilor reumatice şi colicilor. Se foloseşte ca diuretic, în doze de două picături diluate, de câteva ori pe zi, în hidropizie (acumulare de lichid seros în ţesuturi) şi în tratamentul colicilor.

Totuşi, trebuie multă precauţie în folosirea acestor remedii din cauza substanţelor iritante din seminţele de muştar. Folosite în cantitate mare sunt toxice, ducând într-o primă fază la inflamarea stomacului. Efectul se datorează acţiunii puternic laxative a hidrogenului sulfurat în contact cu apa. Dozele concentrate pot duce la otrăvire cu sulf, cu cianoză (înnegrirea tegumentelor). De aceea, este bine ca în tratamentul intern seminţele să fie administrate împreună cu lapte.

Laxativ

Seminţele au acţiune puternic laxativă. Pentru a combate constipaţia se înghite o linguriţă de seminţe cu puţină apă sau lapte, în trei reprize, după fiecare masă. În constipaţiile cronice, cura durează şapte-opt zile, iar cantitatea de seminţe se măreşte progresiv până la o lingură pe zi. Tratamentul este contraindicat persoanelor care suferă de colon iritabil.