(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4495. Joi, 02 Iulie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Biata Opoziţie!
Opinii - Ion Cristoiu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
De mai multe ori până acum i-am avertizat pe tinerii jurnalişti că presa e o lume a efemerităţii absolute.
Cine mai ţine minte azi bătălia pe viaţă şi pe moarte dusă de Evenimentul Zilei între 1992-1996 pentru căderea lui Ion Iliescu şi înlocuirea sa cu Emil Constantinescu? Cine mai ţine minte ce a însemnat apariţia amărâtului de post independent Soti într-o Românie dominată sufocant de TVR-ul fesenist? Sau de legendara campanie dusă de România Liberă a lui Petre Mihai Băcanu cu întrebarea: Ce-ai făcut în ultimii cinci ani?
Poate că din conştiinţa acestei efemerităţi a presei nu mai pun azi atâta patimă în comentarea scenei politice şi privesc amuzat pasiunea pe care mai tinerii confraţi o conferă scrisului lor despre politică, iluzionându-se că va rămâne ceva în urma lor.
De această efemeritate o presei m-am convins însă o dată citind munţii de texte dedicate morţii lui Michael Jackson. Puţini, foarte puţini s-au dus la Bibliotecă pentru a vedea în arhive ce scriau ziarele din 1992 despre concertul lui Michael Jackson. Cu o singură excepţie (Cotidianul şi nu Evenimentul Zilei), ziarele nu s-au concentrat pe poziţia Evenimentului Zilei din 1992 faţă de concertul lui Michael Jackson. Picat între cele două tururi de scrutin la prezidenţialele din 1992, concertul lui Michael Jackson a fost identificat de Evenimentul Zilei drept o manevră electorală în favoarea candidatului Ion Iliescu.
În articolul din Cotidianul se poate citi, la un moment dat, că la concertul de pe stadion, Ion Cristoiu, directorul Evenimentului Zilei, i-a dat un scaun lui Emil Constantinescu.
Cine nu cunoaşte momentul istoric de atunci s-ar putea întreba de ce a consemnat Evenimentul Zilei din 1992 (de unde au luat informaţiile cei de la Cotidianul) faptul că Ion Cristoiu i-a dat un scaun lui Emil Constantinescu. Şi-şi va imagina, poate, că eram atât de paranoia încât am lăsat să apară un text în care se vorbea că i-am dat un scaun unui cetăţean.
Realitatea stă în felul următor.
I-am dat lui Emil Constantinescu nu un scaun, ci scaunul pe care şedeam eu. Şi, după aceea, am rămas în picioare lângă Emil Constantinescu. La ora concertului, candidatul Opoziţiei, Emil Constantinescu, era un perdant sigur. Fiind însă candidatul Opoziţiei şi, prin asta, principalul adversar al lui Ion Iliescu, normal ar fi fost ca Emil Constantinescu să beneficieze ca spectator la concert de un minim de atenţie din partea organizatorilor.
N-a fost aşa.
În timp ce preşedintele în exerciţiu beneficia de toate onorurile, bietul Emil Constantinescu n-avea nici măcar un scaun pe care să stea. L-am văzut umblând prin partea de stadion unde aveam locuri noi, ziariştii, şi i-am dat scaunul meu.
Într-un gest politic ostentativ.
N-am scris aceste rânduri pentru a mă grozăvi ce făceam eu în vremuri de mult apuse, ci pentru a semnala un adevăr important azi, în 2009:
Au trecut de atunci 17 ani.
Deşi liderii Opoziţiei ar găsi azi un scaun la un concert Michael Jackson (fie şi pentru că au fost şi ei la putere şi i-a văzut lumea la televizor), Opoziţia e tratată în continuare de presă, de oficialităţi, de opinia publică, drept o paria.
Încrâncenarea cu care politicienii se ţin de putere îşi are rădăcina şi în această realitate tipic românească: Opoziţia nu e o instituţie la fel de importantă ca şi puterea. O dată ajuns în Opoziţie, te ia dracu’. Amicii te părăsesc, presa te umileşte, puterea te târăşte pe la DNA.
România va ajunge cu adevărat o ţară europeană doar în clipa în care cel căzut, până atunci linguşit, va fi tratat cu deosebit respect.
Cine mai ţine minte azi bătălia pe viaţă şi pe moarte dusă de Evenimentul Zilei între 1992-1996 pentru căderea lui Ion Iliescu şi înlocuirea sa cu Emil Constantinescu? Cine mai ţine minte ce a însemnat apariţia amărâtului de post independent Soti într-o Românie dominată sufocant de TVR-ul fesenist? Sau de legendara campanie dusă de România Liberă a lui Petre Mihai Băcanu cu întrebarea: Ce-ai făcut în ultimii cinci ani?
Poate că din conştiinţa acestei efemerităţi a presei nu mai pun azi atâta patimă în comentarea scenei politice şi privesc amuzat pasiunea pe care mai tinerii confraţi o conferă scrisului lor despre politică, iluzionându-se că va rămâne ceva în urma lor.
De această efemeritate o presei m-am convins însă o dată citind munţii de texte dedicate morţii lui Michael Jackson. Puţini, foarte puţini s-au dus la Bibliotecă pentru a vedea în arhive ce scriau ziarele din 1992 despre concertul lui Michael Jackson. Cu o singură excepţie (Cotidianul şi nu Evenimentul Zilei), ziarele nu s-au concentrat pe poziţia Evenimentului Zilei din 1992 faţă de concertul lui Michael Jackson. Picat între cele două tururi de scrutin la prezidenţialele din 1992, concertul lui Michael Jackson a fost identificat de Evenimentul Zilei drept o manevră electorală în favoarea candidatului Ion Iliescu.
În articolul din Cotidianul se poate citi, la un moment dat, că la concertul de pe stadion, Ion Cristoiu, directorul Evenimentului Zilei, i-a dat un scaun lui Emil Constantinescu.
Cine nu cunoaşte momentul istoric de atunci s-ar putea întreba de ce a consemnat Evenimentul Zilei din 1992 (de unde au luat informaţiile cei de la Cotidianul) faptul că Ion Cristoiu i-a dat un scaun lui Emil Constantinescu. Şi-şi va imagina, poate, că eram atât de paranoia încât am lăsat să apară un text în care se vorbea că i-am dat un scaun unui cetăţean.
Realitatea stă în felul următor.
I-am dat lui Emil Constantinescu nu un scaun, ci scaunul pe care şedeam eu. Şi, după aceea, am rămas în picioare lângă Emil Constantinescu. La ora concertului, candidatul Opoziţiei, Emil Constantinescu, era un perdant sigur. Fiind însă candidatul Opoziţiei şi, prin asta, principalul adversar al lui Ion Iliescu, normal ar fi fost ca Emil Constantinescu să beneficieze ca spectator la concert de un minim de atenţie din partea organizatorilor.
N-a fost aşa.
În timp ce preşedintele în exerciţiu beneficia de toate onorurile, bietul Emil Constantinescu n-avea nici măcar un scaun pe care să stea. L-am văzut umblând prin partea de stadion unde aveam locuri noi, ziariştii, şi i-am dat scaunul meu.
Într-un gest politic ostentativ.
N-am scris aceste rânduri pentru a mă grozăvi ce făceam eu în vremuri de mult apuse, ci pentru a semnala un adevăr important azi, în 2009:
Au trecut de atunci 17 ani.
Deşi liderii Opoziţiei ar găsi azi un scaun la un concert Michael Jackson (fie şi pentru că au fost şi ei la putere şi i-a văzut lumea la televizor), Opoziţia e tratată în continuare de presă, de oficialităţi, de opinia publică, drept o paria.
Încrâncenarea cu care politicienii se ţin de putere îşi are rădăcina şi în această realitate tipic românească: Opoziţia nu e o instituţie la fel de importantă ca şi puterea. O dată ajuns în Opoziţie, te ia dracu’. Amicii te părăsesc, presa te umileşte, puterea te târăşte pe la DNA.
România va ajunge cu adevărat o ţară europeană doar în clipa în care cel căzut, până atunci linguşit, va fi tratat cu deosebit respect.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 1.8 din 13 voturi
Nota curentă: 1.8 din 13 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Hitler:
Marele filozof rupt in c.. Kant de Gagesti doreşte sa integreze într-o concepţie unică cele doua poziţii cognitive , efemeritatea şi absolutul. Opera sa capitală de bâzdâcăială filozofică este " Cum am dat scaunul lui Emil Constantinescu " şi este expusă integral mai sus. - de gagescu:Bietul jurnalist! Sa-i plangi de mila pentru stupizenia de care este capabil. Aflat mereu in opozitie cu presa si mai ales cu prezidentii autohtoni si de pe aiurea, mascariciul asta crede ca toate aberaratiile lui sunt concepte gazetaresti. Nu stiu ce le face Felix, ca de la o vreme gasca lui argati se pisiceste lamentabil.
- de GOGU:Si cind incercati sa-l prezentati pe fiul lui Constantinescu drept criminal,noul printisor.....la emisiunile TV. Dumneata ai fost "pionul" preparat de nea Nelu din timp ,infiltrat pt a declansa loviturile impotriva lui Constantinescu &CDR...chiar asa de naivi ne crezi breeee....ha,ha,ha! Va ajunge cu adevarat o tara europeana cind linguseala lichelismul spaga ,arta de a gasi scuze ,nesimtirea nepotismul .FARA SCRU****PT CIOLAN dao dracului de TARA ......toate acestea preluate si sustinute si de matale dupa revolutie desigur indirect. drept metode de izbinda de success.Uite ca succesul primitiv partidist adica, privitul in virful degetului s-a intors impotriva si va conrtinua sa loveasca mai crunt poporul roman.Ma tem stimate domn ca "trendul" pe care ati pus domniile voastre Romania (nu ma refer la UE ,NATO)nu va permite adevaratelor valori sa isi ocupe posturile bine meritate.Vorba lui Nea Nelu ...e ceva normal nepotismul ,cuvinte adresate tinarului cercetator de la Iasi ... Adrian Nastase cu alta maxima "Oglinda oglinjoara cine-i cel mai curat din tara".... nu va acuz dar trebuie cu tpttii sa ne asumam greselile si sa incercam sa schimbam lucrurile cu 360 degrade. PS. Stiu ,stiu am greseli gramaticale.,dar nu am luat spaga ,nu am inselat mintit ,tradat ,...etc.
- de miratu:oare de ce nu se mai spune nimic de marii sponsori miliardari ai politicii romanesti , ca doar ei trag sforile groase - cei de pe scena politica sint doar figurantii - se poate scrie despre EI doar cu aprobare DE SUS sau cum................. ....e doar o opinie .
- de Stalin:Ioane,ce-ai fost si ce-ai ajuns? Sa faca bascalie de tine un pusti psihopat si imatur cu probleme in educatie,un copil crescut printre blocuri cu cheia de git. Dar cind intri in troc s-ar putea sa te manince porcii! Parca asa suna proverbul acela?
- de eu:Cristoiule....du-te si lasa-ne. Esti ZERO.
- de trotineta Fraud:va aduceti aminte de acel trecator la G20 din Londra care a fost lovit de un politist iar la citeva minute a murit de leziuni interne? Politia declara ca "agresorul" poate fi un demonstrant imbracat in uniforma de politie! :) http://www.guardian. co.uk/uk/2009/jun/30 /ian-tomlinson-inqui ry-g20-protests Tocmai in tarile "civilizate" nu o sa vedeti politisti acuzati de agresiune -crima! Stiti de ce? Ei trimit agents provocateurs pentru a gasi motive! Minunati-va si ridicati inteligent din umeri:" se mai intimpla"! /watch?v=HECMVdl-9SQ &feature=fvst
- de tov:putere - opozitie egal mizerie politica si lehamite romaneasca . no coment .
